Nebuni pentru Hristos vs nebuni împotriva lui Hristos

Sfântul Apostol Pavel se adresează Bisericii din Corint cu cuvintele „noi suntem nebuni pentru Hristos…” (1 Corinteni 4:10).

Astăzi suntem nebuni pentru Hristos sau nebuni împotriva lui Hristos?

Dacă dorești să-ți rezolvi o anumită problemă și asta depinde și de poziția unei persoane, care se află într-o anumită poziție în societate, cu siguranță îți vei programa o audiență la acea persoană. Dar oare în timpul audienței vorbești numai tu și apoi pleci? Cu siguranță că nu, ci vei aștepta să ți se acorde un răspuns: fie că este o soluție la problema pe care o aduci în discuție, fie că nu există, fie trebuie să aștepți până în momentul soluționării.

Dacă așa facem și e normal să facem în raport cu o persoană… oare așa facem în raport cu Hristos, Dumnezeul nostru?

Realitatea este alta… că nu suntem nebuni pentru Hristos ci nebuni împotriva lui Hristos! Dacă am fugi după ce vorbim cu o persoană fără să așteptăm răspuns în cadrul unei audiențe, cu siguranță am fi fost catalogați ca nebuni… dar de ce cu Isus Hristos ne permitem o astfel de atitudine? Și tot noi ne plângem că nu se rezolvă problemele…

De obicei, în rugăciune ne prezentăm problemele fără a-l lăsa pe Hristos să ne vorbească prin Duhul Sfânt… Rugăciunea nu este un monolog, ci trebuie să fie o convorbire directă cu Dumnezeu! De aceea, să-L lăsăm să ne spună soluțiile, să ne dea răspunsul! Poate fi un simplu gând, poate fi o idee nouă, poate fi o șoaptă abia identificabilă, care cu greu o poți distinge de celeltalte gânduri care îți tulbură mintea! Important este să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească, asta însemnând să fii nebun pentru Hristos! În cazul în care vorbești doar tu, ești nebun împotriva lui Hristos!

De fapt, aici e cheia relației personale cu Dumnezeu, a sta de vorbă cu Dumnezeu, și aceasta implică timp, entuziasm, pasiune, liniște… chiar dacă în ochii oamenilor pari nebun, da! Ești nebun pentru Hristos!

Dar… astăzi comunitățile abundă de nebuni împotriva lui Hristos, aceștia sunt vizibili prin bârfă, critcă nejustificată și neargumentată, aceștia știind doar să reacționeze și nu să acționeze când aud de anumite probleme…

Nașterea din nou produce nebuni pentru Hristos și nu împotriva lui Hristos!

„Să nu fugi” – o poruncă!?

Deși la o primă privire pare amuzant, totuși dacă greșești o literă la cea de-a opta poruncă, din „să nu furi”, poate ieși „să nu fugi”.

Astăzi, mă aflam la ore… iar unul dintre elevii din clasele primare, când a trebuit să scrie a opta poruncă pe caiet, în loc de  „să nu furi”, a scris „să nu fugi”. Am observat greșeala în timp ce îi corectam caietul și nu m-am putut abține să nu zâmbesc…

Dar dacă vom analiza expresia „să nu fugi” din perspectiva principiilor lui Dumnezeu, vom descoperi o adevărată semnificație, cu o multitudine de aplicații la viața cotidiană.

Cât de important este să nu fugi de responsabilitatea păcatului înfăptuit, ci să-l mărturisești în rugăciune și să soliciți iertare prin sângele lui Isus Hristos.

Cât de important este să nu fugi de responsabilitatea slujirii! Să nu accepți să slujești superficial, cu alte scopuri, decât acela de a-l glorifica pe Dumnezeu!

Cât de important este să nu fugi de responsabilitatea asumării greșelii. Să recunoști că ai greșit față de alții, să-ți ceri scuze sau iertare, în funcție de situație.

Și în final, ca să mai zâmbim puțin, un alt elev a greșit prima poruncă, astfel că în loc să scrie: „Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine” a scris „Să nu ai alți dumnezei în afară de Matei!” :))

Isus: „nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu”

Isus a venit pe pământ într-un context în care oamenii erau doar religioși, trăiau în așteptarea Lui, dar totodată potrivit propriilor plăceri. Datorită acestui lucru El le-a dat un verdict șocant: „nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu!”

Isus va reveni pe pământ într-un context asemănător, iar în dreptul oamenilor religioși cu siguranță va avea același verdict: „nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu!”

Isus rostește aceste cuvinte (Ioan 5:41) într-un context în care oamenii puneau accent mai mult pe reguli, decât pe relația cu Dumnezeu. EL se atinge de un bolnav de 38 de ani, care aștepta tulburarea apei din Betesda, și când îl vindecă iudeii încep să critice:

„ – Este zi de Sabat!”

Deși criticat și acuzat, Isus continuă să lucreze, pentru că avea autoritate de la Tatăl, și nu s-a aliniat scopului oamenilor religioși din acea vreme, afirmând cu tărie:

„Eu nu caut slavă de la oameni, dar vă știu: nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu și nu Mă primiți, dacă însă vine altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi.” Ioan 5:41-43

E atât de actual acest Cuvânt, rostit de Însuși Isus Hristos!

Slava de la oameni este căutată cu atâta sete de oamenii religioși de astăzi, încât aceștia sunt gata să calce peste cadavrele celorlalți pentru a fi aplaudați… Nu contează că e bolnav, nu le pasă că suferă și că au durere în inimile lor, important e să-și păstreze poziția!

Înțelegerea nevoilor oamenilor, a celor ce sunt răniți, a celor care suferă, a celor care sunt într-o căutare continuă a soluțiilor, este înlocuită cu politica bisericească, atât a creștinilor neoptrotestanți, cât și a creștinilor tradiționali.

Politica oamenilor religioși e atât de josnică și ieftină, se ascund după interpretări aparent corecte pentru a-și justifica poziția, și apelând la acestea pentru a-și ridica scaunul mai sus, pentru a fi lăudați și slăviți!

Adevărul este că lipsește dragostea de Dumnezeu! N-o spun eu, o spune Isus, Mântuitorul și Răscumpărătorul nostru!