Mă rog în scris

E o putere extraordinară în rugăciune: simți că Dumnezeu te ascultă, simți liniște și eliberare, vezi cum lucrurile dorite se împlinesc, conștientizezi protecția lui Dumnezeu în viața ta! Când te rogi sincer lui Dumnezeu e imposibil să nu simți puterea rugăciunii!

Numai că, în perioada contemporană, suntem cu atât de multe probleme, încât „toată ziua suntem într-o fugă”, totodată acestea îți aduc o mulțime de gânduri în minte.

Și… chiar dacă îți găsești timp de rugăciune, e atât de greu să te rogi… e o luptă imensă în rugăciune! Uneori simți că nu te poți ruga, sau începi rugăciunea și te trezești gândindu-te la problemle prin care treci…

Astfel, se creează în mintea noastră o mare învălmășeală de gânduri… încât ajungi în anumite momente ale zilei să te gândești: „dar eu m-am rugat astăzi?” Da… trebuie să recunoaștem că astăzi există o mare luptă în rugăciune! Iar ca Satan să nu aibă de câștigat, trebuie să ne rugăm și trebuie să ne formăm chiar strategii în a ne ruga eficient, pentru ca să simțim în viața noastră puterea rugăciunii!

Eu am decis să mă rog în scris! Da, iau o foie pe care o am la îndemână și încep să scriu rugăciunea, sunt cuvinte sincere ce izvorăsc din inima mea, care sunt adresate către Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt.

Știți ce mă gândeam… când îmi fac proiecte de lecții, pentru a preda elevilor sunt organizat, țin cont de fiecare detaliu și moment al orei, precum cel de captare a atenției elevilor; când îmi fac o schiță de predică, o fac cât mai riguros organizată, în trei puncte, după regulile homileticii… Tot așa, de ce să nu fiu organizat în cel mai important aspect al vieții de credință: RUGĂCIUNEA?

Așa că am decis: mă voi ruga în scris, nu numai în scris, dar și în scris! Da, voi exprima lauda mea, mulțumirea mea, nevoile, dorințele mele înaintea lui Dumnezeu pe puncte, anumite nevoi fiind adresate lui Dumnezeu Tatăl, altele fiind adresate lui Dumnezeu Fiul, iar nu în ultimul rând lui Dumnezeu Duhul Sfânt!

Singur… dar nu învins!

Într-o societate în care concurența e o virtute, cu o influență atât de puternică asupra bisericii… care e cel mai bun?… cine rezistă?… devenim tot mai singuri! Aceasta e realitatea… cel care dorește să trăiască după standardele lui Dumnezeu va fi tot mai marginalizat într-o societate condusă de standarde umane, sau chiar demonice…

Cel credincios lui Dumnezeu nu înseamnă că nu greșește, are greșelile lui… dar cei conduși de alte standarde abia așteaptă să-l vadă greșind, pentru a-l ponegri și ocărî, crezând că astfel vor fi „în aceeași oală”, ba chiar uneori comparându-se cu greșelile acestuia, se consideră sfinți! „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu… Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Romani 3:10-12

Și astfel ne trezim singuri… deși numeroase cărți oferă o imagine despre munca în echipă, cât de mult se poate construi în echipă! Satan, împreună cu armata sa lovește, atacă și ne îndepărtează unul de altul… Strategia lui este să ne vadă singuri…

Aceasta a fost planul celui rău și cu privire la Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos! A dorit să-l vadă singur, pentru că era înconjurat de mulțimi. A dorit să-L distrugă, pentru că lucra cu o echipă de 12 ucenici! Iar Satan a lovit, a atacat, imaginea lui Isus fiind prevestită de profetul Isaia: „Disprețuit și părăsit de oameni…” (53:3)

Astfel, Isus a ajuns singur, pentru că  în momentul împlinii misiunii Slae pe pământ „toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit” (Matei 14:50), iar mulțimea care până atunci îl înconjura cu o sete de a asculta Cuvântul rostit de El, cu o dorință puternică de a fi vindecați, eliberați, curățați, au strigat: „Răstignește-L!”! Iar pe cruce fiind „Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34)!

Și când toți credeau că s-a sfârșit cu Isus prin moarte: preoții și cărturarii crezând că și-au protejat poziția, condamnând la moarte pe Isus; Pilat și Irod, stând fără frică pentru că au mai scăpat de un Împărat prin răstignire; Satan pregătind petrecerea crezând că L-a învins… Fiul lui Dumnezeu biruie moartea prin înviere, arătând astfel întregului Univers că EL A ÎNVINS, deși a fost singur…

Astfel Isus a dărâmat orice preconcepție și teorie, conform căreia singur nu poți face nimic, singur ești distrus! Isus este Modelul, a arătat că singur poți învinge! Isus este Idealul, când alții cred că ești învins, pentru că ești singur, El te consideră învingător!

Te simți singur, poate cu un sentiment de vinovăție pentru acele greșeli pe care le-ai făcut… te condamni, pentru că toți te condamnă! Te consideri un nimic, pentru că ai ajuns singur! Ai avut o perspectivă frumoasă pentru viitorul tău, și totul s-a năruit… Isus te înțelege perfect! Deși din punct de vedere uman ești singur, prin El nu ești învins!

E extraordinar! Chiar dacă toți te consideră un învins, înfrânt… Avându-l în perspectiva ta de viitor inclus pe Isus, ești învingător!

Descoperă inamicul! E o ființă creată…

         Dumnezeu este Singurul care a existat din eternitate, nefiind creat vreodată! El a creat toate ființele, atât cele umane cât și cele spirituale. Biblia prezintă că Dumnezeu a creat îngerii, heruvimii și serafimii (Geneza 3:24, Isaia 6:1-7, Apocalipsa 4:6-9), dar și pe Satan (Ezechiel 28:13,15).

            Satan n-a fost plin de nelegiuire în momentul în care a fost creat, ci dimpotrivă, avem detalii că a ajuns „la cea mai înaltă desăvârșire”, că era „plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe” (Ezechiel 28:12), numele lui, de Lucifer, având semnificația de „cel luminos și strălucitor” (Isaia 14:12).

            Din câteva expresii biblice din Isaia 14:13-14 se observă că Satan a căzut dorită înălțării sale prin mândrie, ceea ce a condus la revoltă împotriva Creatorului, dorind să fie ca EL… Cât de absurd poate fi! Expresiile sunt: „Mă voi sui…”; „Îmi voi ridica scaunul mai pe sus de stelele lui Dumnezeu…”; „Voi ședea pe muntele adunării…”; „Mă voi sui deasupra vârfului norilor…”; „Mă voi face ca Cel Prea Înalt…”. Această atitudine a fost pedepsită de Dumnezeu prin faptul că a fost aruncat „… de pe muntele lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:16), și chiar Isus afirmă că „am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer” (Luca 10:18), în ultima carte din Biblie fiindu-ne oferită o imagine mai completă asupra căderii: „Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, acela care înșeală întreaga lume a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.”

Cât timp a fost în Cer, Satan a încercat să-i influențeze și să-i câștige pe îngeri. Fiind aruncat pe Pământ, Satan încearcă să influențeze oamneii și să-i atragă de partea lui.

Având în vedere aceste adevăruri, nu alege să lupți împotriva cui nu trebuie, adică împotriva celor din jur, a oamenilor! Ci concentrează-ți lupta asupra inamicului, acesta fiind Satan, care este o ființă limitată, existența lui inițială fiind datorită lui Dumnezeu!

„Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva demonilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12).