Citind Biblia mi-a atras atenția în mod deosebit două pedepse radicale rânduite de Dumnezeu pentru înșelăciune. Una dintre ele are în vedere înșelăciunea aproapelui, iar una vizează relația omului cu Dumnezeu.
În Geneza 21:14 scrie: „Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.”
Iar în Geneza 22:20 scrie: „Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârșire.”
Deși aceste două pedepse sunt exprimate în contextul vechiului legământ, a prezentării Legii prin Moise, totuși este foarte înțelept să ne întrebăm: „Dumnezeu și-a schimbat perspectiva asupra acestor lucruri?”
Observ o hotărâre vehementă din partea lui Dumnezeu în exprimarea celor două pedepse și cred că această hotărâre este veșnică, pentru că avem un Dumnezeu neschimbat!
Dar oare câți lucrează astăzi cu răutate împotriva aproapelui? Câți sunt care acționează cu viclenie împotriva celor din jurul lor, și chiar împotriva fraților? Câți sunt astăzi care omoară cu vorba pe cei din jur: jignindu-i, ocărându-i, bârfindu-i, pizmuind, etc.? Păcatul în acest sens se conturează în dimensiuni înspăimântătoare!
Iar apoi societatea de astăzi mustește de dumnezei străini, care sunt în „n” forme și în fața cărora oamenii se închină acordând mult mai mult timp decât Dumnezeului adevărat! Mulți investesc timpul lor, entuziasmul lor, vlaga lor, vitalitatea vieții în activități ce n-au legătură cu cerul! Și astfel dau tot ce au mai bun dumnezeilor străini, uitând de Dumnezeul adevărat…
Suntem în harul lui Dumnezeu, dar oare în trăirea noastră n-am uitat dreptatea Celui ce este veșnic Sfânt!?!
Andrei Varasciuc 