„Neînsemnații” Domnului sau sclavii „fraților”

Într-o societate cu valori răsturnate, în care lucrurile spirituale devin tot mai puțin atrăgătoare în detrimentul celor materiale, în care egoismul predomină tot mai mult în relațiile interpersonale, iar individualismul chiar le elimină pe acestea, cu un sistem bancar foarte bine pus la punct astfel încât să te îndatorezi toată viața este foarte greu să mai înțelegi dăruirea creștină în termenii biblici.

Totuși Biblia arată că atitudinea noastră chiar și în contextul societății contemporane determină destinația noastră finală: „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:34-40).

Ce spuneți, are aplicație acest pasaj astăzi?

Acest pasaj ne arată că nevoile fraților lui Hristos sunt nevoile lui Hristos! Chiar dacă frații lui Hristos erau flămânzi, însetați, străini, goi, Isus preia aceste nevoi asupra LUI. Ce încurajare puternică! Pe lângă aceasta, avem o identitate importantă: frații lui Hristos! 

Totuși astăzi cei care dăruiesc nu o fac ca pentru Hristos, ci în așa fel ca să te simți dator lor toată viața… Mai exact, sunt unii „frați” care atunci când dăruiesc sau ajută într-un anumit fel, așteaptă beneficii de altă natură, apreciere, aplauze, plecăciuni până la pământ. Da, e o realitate! Și această atitudine a fariseilor de altădată, este rezultatul formării într-o societate în care se accentuează câștigul personal. Dăruiesc, dar în schimb ce câștig?

Este de condamnat o astfel de strategie, nu-i poți cumpăra pe frații lui Hristos prin dăruire, pentru că atunci când se ajunge la un conflict de perspective asupra vieții, adevărații frați ai lui Hristos vor asculta de Hristos și nu de cei care i-au ajutat! În schimb unii au ajuns astăzi să fie manipulați de pretențiile celor care „au dăruit” în detrimentul voii lui Dumnezeu pentru viața lor…

Dacă suntem frații lui Hristos cu siguranță vom ajunge să ne plasăm în ambele poziții, de cei care ne dăruim pentru alții, cât și de cei care vom fi ajutați de alții, pentru că în familia lui Hristos există întotdeauna această interdependență a mădularelor din Trupul lui Hristos, care este Biserica. Astfel, atunci când dăruiești, fii  vigilent dacă în mintea ta este o motivație corectă: acțiunea ta este pentru Hristos, sau pentru cei care sunt într-o situație dificilă. Iar atunci când cineva se oferă să te ajute într-o situație anume, asigură-te dacă o face pentru Hristos, sau pentru a te cumpăra.

Astfel vei decide dacă vei face parte din neînsemnații Domnului sau din sclavii fraților! Fiind vigilent în acest sens vei deveni un frate al lui Hristos, lăsând lucrurile să meargă de la sine te vei trezi sclavul fraților…