Dacă în prima ieșire la Siret cu elevii, pentru a vizita copiii abandonați de părinți, care acum locuiesc în câteva case de copii din această localitate, m-a surprins dăruirea financiară a acestora, în cea de-a doua ieșire, care a avut loc astăzi, 24 martie 2012 m-a surprins deschiderea sufletească a elevilor.
Deși am fost de mai multe ori la Siret la acei copii, care au deficiențe fizice și psihice, cu diverse grupuri de tineri, în nici una dintre vizitele de până acum nu am observat o așa deschidere sufletească din partea celor care îi vizitau.
Am surprins în cadrul vizitei de astăzi deseori ochi înlăcrimați, lacrimi șterse pe furiș, îmbrățișări sincere și o preocupare atentă a elevilor față de copiii abandonați la Siret.
Elevii cu care am mers în această zi sunt din mai multe clase de-a VIII-a. Oare la această vârstă elevii sunt mai sensibilizați de nevoile celor în suferință, mai mult decât cei mai mari decât ei? Sau doar a fost o influență a Duhului Sfânt asupra acestora, pentru a se deschide față de acei copii, care au nevoie de afecțiune?
Andrei Varasciuc 