Am rămas surprins de o fetiță din clasa I, care în urmă cu câteva zile, la ora de religie a venit la mine în mână cu o felicitare realizată de ea, în formă de inimioară, iar pentru că deja a învățat literele și acum poate scrie, deși mai greșește… în interiorul felicitării scrie un mesaj cu totul deosebit, pe o parte a felicitării „Domnul să vă binecuvânteze”, iar pe cealaltă parte „Vă mulțumesc că sunteți un profesor bun!”
Când vine vorba de formalism, întotdeauna Mântuitorul are un mesaj radical! De ce? Pentru că acesta duce la moarte spirituală, care dacă se întâlnește cu moartea fizică, duce la moarte veșnică. Nu degeaba Isus are predici categorice împotriva fariseilor în Luca 11:39-44:
„Voi, fariseii, curațați pe dinafară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate! Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi! […] Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi și să fiți salutați în piețe! Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!”
Formalismul apare atunci când se pune accent mai mult pe „partea dinafară” în detrimenul celei interioare! Formalismul ia naștere când atenția ne este concentrată asupra lucrurilor vizibile, pierzând din vedere lucrurile invizibile, sau mai exact cele spirituale.
Atunci când o persoană alunecă în formalism va descoperi că în interior are mari probleme. Când trăirea credinței se rezumă la formalism, acea trăire constă în jaf și răutate. Astfel, în locul dragostei apare ura, în locul iertării răzbunarea, în locul rugăciunii bârfa, ș.a. Totul se rezumă la a fi plini de jaf și de răutate. Și avem impresia că Dumnezeu este un om care nu vede, care se uită doar la partea vizibilă… Ce bine mai știu unii să se ascundă de oameni, dar de Dumnezeu e imposibil!
Atunci când un lucru este pornit din interior, din inimă, din pasiune toate vor fi curate, toate acțiunile noastre vor fi bine intenționate, pentru că în interiorul unui creștin autentic locuiește Dumnezeirea în toată plinătatea prin Duhul Sfânt!
Dar dacă vom continua în formalism, urmările vor fi pe măsură: goana după funcții și poziții în sfera religioasă, dezbinări ale comunităților, ore de rugăciuni de la 09:00 la 10:00 duminică de duminică care să fie doar făcute, predici obositoare ale unor „slujitori” însetați după amvon, că doar amvonul în concepția acestora este „scaunul de onoare al fariseilor”! Toți cei ce sunt luați de acest val nu sunt decât „morminte care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe”. Nu se văd pentru că au o aură de spiritualitate, iar oamenii umblă fără să știe, pentru că au adormit drogați de formalismul acestora! Aceasta este realitatea din numeroase comunități evanghelice! O realitate cruntă, dură, cu care s-a confruntat Însuși Isus Hristos! Istoria se repetă! Dacă Hristos S-a confrunat cu o astfel de problemă, cu atât mai mult noi acum! Esența mesajului Domnului Isus este: FORMALISMUL UCIDE!
Dumnezeu are un mesaj clar pentru poporul Israel în Ezechiel 44:6:
„Spune-le răzvrătiților acestora, […], că așa vorbește Stăpânul Domn: „Voi cei din casa lui Israel, destul cu urâciunile voastre! Pe lângă toate urâciunile voastre, ați mai adus în Lăcașul Meu și niște străini, cu inima necircumcisă…” (NTR).
Va veni o zi, în care Dumnezeu va spune DESTUL cu urâciunile voastre! Va fi o zi a judecății, o zi a Domnului, despre care profeții vechi-testamentari vorbesc deseori, ca fiind o zi de groază, o zi dureroasă pentru mulți.
Orice persoană care nu mai luptă pentru credința lui, prin rugăciune și citirea Cuvântului lui Dumnezeu, prin mărturisirea continuă a păcatelor și printr-o vigilență continuă, se încadrează în categoria „răzvrătiților”! Aceștia au o problemă de autoritate, pentru că nu se mai raportează la Dumnezeu ca al lor Stăpân și Domn. Ba mai mult… ajung să trăiască o viață în care fiecare acțiune reprezintă o urăciune înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt străini în raport cu Dumnezeu și au inima necircumcisă, adică neschimbată!
„Doamne Stăpâne te rog ferește-ne de-a ajunge într-o astfel de stare, sau într-un astfel de stil de viață și totodată ferește-ne de prieteniile cu astfel de persoane, pentru că astfel, cu siguranță nu vom aduce în Lăcașul Tău niște străini, cu inima necircumcisă!”
Astăzi, 22 februarie 2013, prezbiterul Codruț Ciubotari a avut un mesaj pentru elevii de la Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza” din Suceava (cunoscut în Suceava ca Liceul Nr. 1 – Orizont). Fiind un număr consistent de elevi creștini evanghelici, a trebuit să transmită mesajul pe parcursul a două ore de religie, elevii participând la întâlnirea specială cu Codruț Ciubotari în două serii. La ambele ore amfiteatrul școlii a fost aproape plin, unii din prima serie participând și în cea de-a doua oră, acest fapt arătând interesul lor pentru Cuvântul lui Dumnezeu, transmis într-un mod aplicativ.
Codruț Ciubotari i-a îndemnat pe elevi să ducă o bătălie continuă pentru a trăi o viață curată. Chiar dacă societatea și mediul înconjurător nu ne ajută, ci chiar promovează non-valorile, elevii au fost conștientizați de importanța perseverenței în clădirea unui caracter frumos. Aceștia au fost avertizați cu privire la transferul de personalitate care se face prin mass-media, de căutările oamenilor din societatea contemporană, toate acestea formând o puternică presiune asupra noastră. Dar având la bază sfințirea pozițională în Isus Hristos suntem antrenați în fiecare zi într-un proces de sfințire practică. Sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat, iar prin hrănirea continuă a sufletului nostru cu Cuvântul lui Dumnezeu și printr-o comunicare cu El prin rugăciune în fiecare zi este posibil să trăim o viață curată!
Mă bucură faptul că există slujitori, precum prezbiterul Codruț Ciubotari, care își fac timp pentru a transmite un astfel de mesaj, atât de important pentru generația tânără. Următoarea școală publică pe listă, la care Codruț Ciubotari va avea posiblitatea să transmită un mesaj elevilor evanghelici, în cadrul orei de religie, este Liceul Tehnologic din orașul Cajvana, județul Suceava.
În citirea Bibliei m-am oprit asupra unui pasaj și am meditat îndelung:
„Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.
Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.
Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.” 2Samuel 15:24-26
M-a impresionat atitudinea împăratului David în acest moment dificil: fuge de fiul lui, de fiul „care a ieșit din trupul” lui (2Samuel 16:11). Chiar și în acest context critic nu tratează lucrurile sfinte, care îl aduc în legătură cu Dumnezeu, într-un mod ușuratic.
Deși știa că este uns împărat al poporului Israel, alege să fugă, dar nu cu chivotul Domnului, care era un semn al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului, ci lasă chivotul la locul lui. David avea tot dreptul, în calitate de împărat, să ia chivotul Domnului cu el, dar nu recurge la un astfel de gest. 
David știa că prezența lui Dumnezeu, manifestată atunci prin prezența fizică a chivotului, nu trebuie tratată ca un lucru de apucat, nu depinde de prezența unui anumit om, ci este în totul alegerea lui Dumnezeu.
Astăzi, în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu, suntem atât de departe de atitudinea lui David… Am întâlnit, cu ceva timp în urmă, slujitori evanghelici, care consideră că fără ei lucrarea lui Dumnezeu n-ar mai propăși… Că totul se învârte în jurul lor. Unii nu cedează la amvon, chiar și atunci când sunt acuzați și „fug” de anumiți frați, ci aleg să lupte într-un mod murdar folosindu-se de lucrurile sfinte. Unii doresc tot mai mult ca să identifice lucrarea lui Dumnezeu cu numele lor, dacă se poate chiar și clădirea Bisericii să fie, atât timp cât vor trăi, pe numele lor. Total în neconcordanță cu Biblia!
Din pasajul biblic de mai sus învățăm:
1. Cei care au ungerea din partea lui Dumnezeu pentru a-L sluji sunt gata să se dea deoparte într-un conflict inițiat de alții, chiar și de o persoană dragă;
2. Cei care au ungerea lui Dumnezeu în slujire se încred în Dumnezeu, care va face dreptate în orice situație și în orice circumstanță și sunt gata să spună ca David: Dacă Dumnezeu va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă să facă ce va crede cu mine.
3. Cei care au ungerea lui Dumnezeu în slujire cred în credincioșia lui Dumnezeu, în fața Căruia dacă capeți trecere, vei vedea din nou binecuvântarea și bucuria prezenței Lui.
Așa da atitudine!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Dorința ucenicului Domnului Isus Hristos, Filip, „Arată-ni-L pe Tatăl…” este dorința intrinsescă a fiecărui om. Fiind creați după chipul și asemănarea Lui există în noi acea dorință de a-L vedea pe Dumnezeu.
Stând de vorbă cu anumiți tineri care se compromit cu atracțiile lumii, am văzut că aceștia impuneau condiția pentru a se schimba în a-L vedea pe Dumnezeu.
Așadar, dorința lui Filip este una normală și chiar Însăși Hristos nu refuză să răspundă acestei dorințe, numai că ne arată calea, modul în care Îl putem vedea pe Dumnezeu:
„Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu. Și de acum Îl cunoașteți și L-ați văzut.” Ioan 14:6
„Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” Ioan 14:9
Înțelegem că:
1. Privind la Isus ÎL vom vedea pe Dumnezeu Tatăl!
2. Prin Isus Hristos vom ajunge la Dumnezeu Tatăl!
3. Citind din Sfintele Scripturi despre Isus ÎL descoperim pe Tatăl Dumnezeu!
Tânjești după Dumnezeu? Dorești să-L vezi precum Filip altădată?
Acum ÎL poți vedea!
Deschide Biblia, citește despre Isus Hristos și-L vei descoperi pe Dumnezeu Tatăl!
Andrei Varasciuc 