A plecat dintre noi… Iosif Miron!

Astăzi am participat la Serviciul de Înmormântare a unui tânăr, chiar foarte tânăr, care mi-a fost elev -Iosif Miron.

Vestea morții a ajuns la mine într-un mod treptat. Inițial joi, fiind prin oraș, m-a întrebat un prieten dacă am auzit despre un tânăr din Burdujeni care ar fi murit înecat, neștiind mai multe detalii… Apoi vineri dimineață, m-am întâlnit cu un alt prieten, care locuiește în Burdujeni, acesta povestindu-mi modul în care a auzit el că a avut loc accidentul, dându-mi detalii că este vorba despre un tânăr care a luat botezul în urmă cu două săptămâni. Acest detaliu m-a neliniștit și l-am întrebat dacă nu cumva este Iosif Miron, dar n-a știut numele ca să-mi poată confirma. Doar peste puțin timp o a treia persoană îmi confirmă că într-adevăr, așa cum am presimțit, este vorba despre Iosif Miron. Această veste m-a zdruncinat…

La aflarea veștii m-au copleșit amintiri în legătură cu Iosif. Una dintre ele este legată de ultima oră de religie din acest an școlar la clasa din care făcea parte și Iosif: acesta îmi aduce la cunoștință că s-a hotărât să încheie legământ cu Dumnezeu prin apa botezului, invitându-mă să fiu parte la acest important moment din viața lui. Acum îmi pare rău că n-am reușit să ajung la eveniment… Dar mă bucur că acest pas important a avut loc în viața lui, ca o dovadă a schimbării pe care Hristos a făcut-o în viața lui Iosif.

Pe parcursul celor patru ani, în care l-am avut ca elev, Iosif mi-a rămas în memorie ca un băiat plin de energie și sociabil, întodeauna când ne întâlneam având un zâmbet larg pe față. Cu toate acestea nu am putut să nu remarc schimbarea din ultima perioadă de timp: având o perioadă din an religia în prima oră din orarul clasei a X-a C (clasa din care a făcut parte Iosif), de la 8 la 9, ne-am propus ca în acea perioadă să începem ziua printr-un moment de părtășie cu Dumnezeu, la fiecare oră de religie Iosif era cel care aducea dosarul cu cântări scrise, pentru a lăuda pe Dumnezeu prin cântare; atunci când solicitam să fie cineva să citească din Biblie, Iosif era printre primii care se anunța; atunci când ne rugam, observam în Iosif o dorință arzătoare de-a sta cât mai mult de vorbă cu Dumnezeu prin rugăciune. Această schimbare de atitudine a fost tot mai vizibilă și acest apetit spiritual chiar m-a surprins plăcut.

Prin Iosif, Dumnezeu a demonstrat încă o dată că viața unui om se poate sfârși chiar și la 17 și ani ceva. El acum a plecat dintre noi, care am primit de la Dumnezeu harul de a trăi și ziua de astăzi. Tu ești pregătit să te întâlnești cu Dumnezeu?

P.S. Mai multe detalii despre tragedia morții lui Iosif Miron găsiți în ziarul local, printr-un click AICI!

Goliații din viața noastră

Citind astăzi 1 Samuel 17 despre Goliat și înfrângerea acestuia de către David cu o praștie și cu o piatră, dar în Numele Domnului oștirilor, am realizat că fiecare creștin are în viața lui anumiți Goliați. Acești Goliați pot fi persoane cu o anumită autoritate, sau puși într-o anumită funcție, chiar din mediul religios. Aceștia par a fi de neînfrânt. Iar ca să-i identificăm putem fi atenți la următoarele aspecte:

1. Aruncă ocară asupra poporului lui Dumnezeu, precum a făcut Goliat, atunci când poporul Israel ieșea în fiecare zi la luptă.  De regulă, Goliații batjocoresc fie direct, fie indirect copiii lui Dumnezeu printr-o atitudine de superioritate, desconsiderând pe cei ce trăiesc prin Isus Hristos, uitând de fapt că aceștia sunt extrem de tari prin Isus Hristos, deși aparent sunt slabi. În categoria Goliaților se pot încadra și cei care nu trăiesc prin a fi lumină în întunericul acestei lumi, deși au o poziție religioasă cu influență asupra celorlați și totuși pretind autoritate.

2. Te provoacă la luptă – întotdeauna Goliații sunt acei ce provoacă certuri, dezbinări și inițiază lupta. Poate că ai persoane care zi de zi te provoacă la a fi într-un conflict deschis, nu uita că aceste persoane sunt din categoria Goliaților…

3. Se consideră superiori – Goliații tot timpul te privesc de sus, iar când se uită la tine râd, considerându-te prea mic, prea inferior pentru a se coborî la nivelul tău. Această superioritate poate izvorî dintr-o poziție, funcție pe care o dețin, poate din relațiie pe care le au, sau chiar din influența pe care o consideră că au asupra celor din jur.

4. N-au nici un dumnezeu – Există vorba aceasta „n-are nici un dumnezeu”, care se aplică în dreptul persoanelor imorale, corupte, sau care au făcut o infracțiune gravă. Interesant este că Biblia specifică că Goliat și-a blestemat dumnezeii, nu pe Dumnezeul lui Israel, ci pe dumnezeii filistenilor. Putem concluziona că Goliații chiar n-au nici un dumnezeu, pentru că dacă s-ar raporta într-un mod corect la Dumnezeul Cerurilor, atunci smerenia ar fi caracteristica acestora și respectul față de ceilalți îi va caracteriza, ba mai mult, prin Isus Hristos, iubirea divină față de aproape și chiar față de dușman va inunda ființa omului.

Ai identificat Goliați în viața ta? Vestea bună a biruinței prin Isus Hristos este valabilă și astăzi. Nu fugi de Goliații din viața ta, nu te ascunde de ei, ci în Numele lui Isus Hristos, prin iubire îi vei învinge!

Gamaliel – omul potrivit la locul potrivit

Citind astăzi din Biblie, m-am oprit asupra unui personaj care, deși făcea parte din categoria feriseilor, are o contribuție importantă asupra creștinismului. Nu, nu este vorba despre marele apostol Pavel, ci despre primul învățător al lui –  GAMALIEL.

Despre acest personaj Sfânta Scriptură precizează că era „…un învățător al Legii prețuit de tot norodul,…” (Fapte 5:34) și ocupa un loc în Sinedriu.

Deși în mod indirect, Gamaliel are o contribuție semnificativă asupra creștinismului, în mod deosebit asupra începutului creștinismului, devenind astfel: 

1. Apărătorul creștinismului – pentru că atunci când Petru și ceilalți apostoli sunt aduși în fața Sinedriului pentru a fi trași la răspundere că îl propovăduiesc pe Isus Hristos, Gamaliel se ridică în picioare și atrage atenția asupra importanței deciziei pe care trebuie s-o ia în dreptul apostolilor, afirmând: „Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu” Fapte 5:38-39.

2. Inițiatorul marelui apostol al creștinismului – Pavel – însuși Pavel mărturisind: „eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri…”

Astfel alege Dumnezeu să se folosească de Gamaliel în momente importante din lucrarea Sa. Da, Dumnezeu alege să se folosească de un om religios, din rândul fariseilor. Este atât de important să nu ne rezumăm a fi doar niște activiști într-o comunitate relgioasă, ci să înțelegem ce dorește Dumnezeu să spunem în momente dificile ale lucrării Sale și să continuăm să investim în formarea de ucenici, pentru că nu putem ști ce fel de oameni mari vor deveni cei în care noi investim astăzi!