Ești dispus să iei ceea ce nimeni nu dorește?

Astăzi să învățăm din relatarea vieții lui Samuel Morris, un creștin devotat din Africa, care călătorit spre SUA pentru a studia la o școală ce l-ar ajuta să crească în Domnul Isus Hristos. 

Deși calea lui către slujirea lui Hristos nu a fost ușoară, dificultățile sale nu l-au descurajat niciodată. Poate că asta se datora faptului că învățase smerenia autentică. 

Un dialog care a arătat acest lucru a avut loc când a ajuns la Universitatea Taylor din Upland, Indiana. A fost întrebat de directorul scolii ce cameră vrea. 

Samuel Morris a răspuns:

Dacă există o cameră pe care nimeni nu o vrea, dă-mi-o. 

Mai târziu, directorul școlii a mărturisit: „M-am întors, pentru că aveam ochii plini de lacrimi. Mă întrebam dacă sunt dispus să iau ceea ce nimeni altcineva nu și-a dorit.”

Într-o societate care confortul a devenit un obiectiv, calea smereniei înseamnă să renunți la confortul individual pentru a răspunde chemării lui Dumnezeu

Eu nu mă uit la ceață, ci la Dumnezeu care stăpânește ceața

George Muller, fiind într-o călătorie cu vaporul și fiind o ceață deasă pe țărmul estic, vaporul nu mai înainta de ceva timp. Se duce la căpitan:

– Domnule căpitan, am venit să vă avertizez că trebuie să fiu sâmbătă dimineață în Quebec.

Era deja miercuri.

–Imposibil, a replicat căpitanul.

– Dacă vaporul dumneavoastră nu mă poate duce acolo, reia G.Muller, Dumnezeu va găsi un alt mijloc. N-am lipsit niciodată de la o întâlnire în 57 de ani.

– Coborâți cu mine, o să ne rugăm, continuă George Muller.

– Dar, domnule Muller, ați văzut ce deasă este ceața?

– Eu nu mă uit la ceață, ci la Dumnezeu care stăpânește ceața, ca și toate împrejurările vieții mele”.

„Doamne, s-a rugat el, ridică această ceață în cinci minute. Tu știi că sunt așteptat sâmbăta viitoare la Quebec.”

„O rugăciune de copil de 9 ani”, va zice mai târziu căpitanul, care a vrut să se roage la rândul său, dar G. Muller i-a pus mâna pe umăr:

– Nu merită osteneala. Mai întâi, nu credeți că Dumnezeu o va face, și apoi, eu cred că deja a făcut-o. Deschideți ușa, domnule căpitan, și veți vedea că nu mai este ceață.

Efectiv, dispăruse orice urmă de ceață și dl. Muller a fost sâmbăta următoare al Quebec.