George Muller, fiind într-o călătorie cu vaporul și fiind o ceață deasă pe țărmul estic, vaporul nu mai înainta de ceva timp. Se duce la căpitan:
– Domnule căpitan, am venit să vă avertizez că trebuie să fiu sâmbătă dimineață în Quebec.
Era deja miercuri.
–Imposibil, a replicat căpitanul.
– Dacă vaporul dumneavoastră nu mă poate duce acolo, reia G.Muller, Dumnezeu va găsi un alt mijloc. N-am lipsit niciodată de la o întâlnire în 57 de ani.
– Coborâți cu mine, o să ne rugăm, continuă George Muller.
– Dar, domnule Muller, ați văzut ce deasă este ceața?
– Eu nu mă uit la ceață, ci la Dumnezeu care stăpânește ceața, ca și toate împrejurările vieții mele”.
„Doamne, s-a rugat el, ridică această ceață în cinci minute. Tu știi că sunt așteptat sâmbăta viitoare la Quebec.”
„O rugăciune de copil de 9 ani”, va zice mai târziu căpitanul, care a vrut să se roage la rândul său, dar G. Muller i-a pus mâna pe umăr:
– Nu merită osteneala. Mai întâi, nu credeți că Dumnezeu o va face, și apoi, eu cred că deja a făcut-o. Deschideți ușa, domnule căpitan, și veți vedea că nu mai este ceață.
Efectiv, dispăruse orice urmă de ceață și dl. Muller a fost sâmbăta următoare al Quebec.
Andrei Varasciuc 