Am rămas surprins de o fetiță din clasa I, care în urmă cu câteva zile, la ora de religie a venit la mine în mână cu o felicitare realizată de ea, în formă de inimioară, iar pentru că deja a învățat literele și acum poate scrie, deși mai greșește… în interiorul felicitării scrie un mesaj cu totul deosebit, pe o parte a felicitării „Domnul să vă binecuvânteze”, iar pe cealaltă parte „Vă mulțumesc că sunteți un profesor bun!”
Astăzi, 22 februarie 2013, prezbiterul Codruț Ciubotari a avut un mesaj pentru elevii de la Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza” din Suceava (cunoscut în Suceava ca Liceul Nr. 1 – Orizont). Fiind un număr consistent de elevi creștini evanghelici, a trebuit să transmită mesajul pe parcursul a două ore de religie, elevii participând la întâlnirea specială cu Codruț Ciubotari în două serii. La ambele ore amfiteatrul școlii a fost aproape plin, unii din prima serie participând și în cea de-a doua oră, acest fapt arătând interesul lor pentru Cuvântul lui Dumnezeu, transmis într-un mod aplicativ.
Codruț Ciubotari i-a îndemnat pe elevi să ducă o bătălie continuă pentru a trăi o viață curată. Chiar dacă societatea și mediul înconjurător nu ne ajută, ci chiar promovează non-valorile, elevii au fost conștientizați de importanța perseverenței în clădirea unui caracter frumos. Aceștia au fost avertizați cu privire la transferul de personalitate care se face prin mass-media, de căutările oamenilor din societatea contemporană, toate acestea formând o puternică presiune asupra noastră. Dar având la bază sfințirea pozițională în Isus Hristos suntem antrenați în fiecare zi într-un proces de sfințire practică. Sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat, iar prin hrănirea continuă a sufletului nostru cu Cuvântul lui Dumnezeu și printr-o comunicare cu El prin rugăciune în fiecare zi este posibil să trăim o viață curată!
Mă bucură faptul că există slujitori, precum prezbiterul Codruț Ciubotari, care își fac timp pentru a transmite un astfel de mesaj, atât de important pentru generația tânără. Următoarea școală publică pe listă, la care Codruț Ciubotari va avea posiblitatea să transmită un mesaj elevilor evanghelici, în cadrul orei de religie, este Liceul Tehnologic din orașul Cajvana, județul Suceava.
Am fost recent la o conferință a tinerilor și am rămas surprins să văd următoarea imagine: un sicriu în care se aflau lucruri interzise, precum sticle cu băuturi alcoolice, reviste de prezentare a modei, pachete de țigări, cătușe și anumite cutii cu pastile.
Cred că e o idee foarte inspirată pentru a sugera că prin moartea lui Hristos omul a murit față de păcatele din trecut.
În acest sens Sfânta Scriptură spune „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Romani 6: 10 – 12.
Din Ziua Cincizecimii până astăzi revărsarea Duhului Sfânt a împărțit lumea în trei:
1. Cei care au beneficiat de revărsarea Duhului – ucenicii lui Isus Hristos;
2. Cei care se mirau – mulțimea – oameni cucernici din toate neamurile;
3. Cei care își băteau joc – în Biblie cuprinși în termenul „alții”.
Regăsim aceste trei categorii chiar și astăzi:
1. sunt acei ucenici ai lui Isus Hristos autentici care beneficiază de revărsarea Duhului Sfânt și experimentează într-un mod real zi de zi trăirea și umblarea în Duhul Sfânt.
2. există acea mulțime de oameni care încă se mai miră de faptul că Dumnezeu mai revarsă astăzi din Duhul Său cel Sfânt peste oameni, sau se miră pentru că observă anumite cazuri false.
3. cel mai regretabil, astăzi mai există „alții” care au rămas cu această atitudine de a-și bate joc. Doar dacă cauți pe youtube vei găsi secțiuni de înregistrări preluate din anumite comunități locale și însoțite de descrieri înjositoare!
Tu din care categorie faci parte? Încă te mai miri? Sau poate ești în categoria celor care își bat joc? N-ai vrea să experimentezi în mod personal revărsarea Duhului Sfânt?
Sâmbătă, 07 aprilie, 2012, prima zi de excursie, a fost o vreme frumoasă și plăcută, care ne entuziasma! În această primă zi am avut ocazia de-a ne bucura de vremea de primăvară pe munții din Brașov și în centrul vechi al orașului Brașov.
Iar a doua zi, duminică, când vremea a devenit mai delicată, am reușit să vizităm castelele din Brașov: Peleș, Pelișor, Bran, ș.a.
Totuși… sfârșitul excursiei cu elevii creștini evanghelici a fost cea mai mare aventură! Ne îndreptam spre casă, în drumul nostru am întâmpinat o vreme variabilă… în orașul Roman nici urmă de zăpadă, dar înaintând în județul Suceava zăpada creștea văzând cu ochii. Nici unuia dintre excursioniști nu îi venea să creadă ce vedeam, o diferență atât de puternică, chiar între zona montană a Brașovului și Suceava!!! Iar numai la câțiva km de casă ne-am împotmolit… deja inimile noastre au fost cuprinse de o agonie și teamă că ne vom petrece noaptea în câmp, între nămeții lunii aprilie, în bătaia unui viscol puternic și neașteptat! De două ori a fost nevoie ca toți cei ce erau în autocar, să coboare și să împingă autocarul! Dar ca să putem înainta mai trebuia să dăm și mașinile mici, blocate în zăpadă, la o parte din mijlocul drumului, pentru a putea trece autocarul nostru. Chiar nu puteam să cred: e vis sau realitate? Luna aprilie: o zăpadă pe stradă de dimensiune mai mare decât în decembrie, poliția a tras pe dreapta toate tirurile, mașini mici abandonate pe marginea drumului, sau zăcând printr-un șanț, iar pe porțiunile de drum, unde nu era probleme cu viscolul, erau alte probleme: cabluri și fire de pe stâlpi rupte și căzute, astfel încât uneori a fost imposibilă trecerea cu autocarul! A trebuit să coborâm și prin anumite metode să dăm firele care puteau să aibă și curent în ele la o parte, metode inventate pe moment, pentru ca autocarul să răzbată pe drumul plin de obstacole. Copaci rupți, căzuți pe carosabil sub greutatea zăpezii, care s-a pus în atât de scurt timp. Numai Dumnezeu ne-a păzit și ne-a ajutat ca după ore de înaintare greoaie să ajungem și acasă mult după miezul nopții!
Iată câteva fotografii realizate cu telefonul duminică dimineața, 08 aprilie 2012, între orele 07:00 – 08:00, în orașul Brașov, de pe fereastra hotelului unde am fost cazați:
Un contrast uluitor cu ceea ce am găsit în Suceava în aceeași zi seara! Îmi pare rău că nu am realizat câteva fotografii când eram în bătaia viscolului, blocați în zăpada de o mărime neașteptată de pe drum, atunci fiind prea preocupați de-a nu rămâne în câmp! Dar totuși ca să observați cât de cât contrastul puteți vizita următoarele link-uri: http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2012/04/09/zapada-de-aprilie-la-suceava/ ; http://www.monitorulsv.ro/Local/2012-04-09/Ninsoarea-mieilor-a-blocat-drumurile-din-judet ; http://www.monitorulsv.ro/Local/2012-04-09/Ninsoarea-a-creat-haos-si-in-traficul-din-municipiul-Suceava .
Dacă în prima ieșire la Siret cu elevii, pentru a vizita copiii abandonați de părinți, care acum locuiesc în câteva case de copii din această localitate, m-a surprins dăruirea financiară a acestora, în cea de-a doua ieșire, care a avut loc astăzi, 24 martie 2012 m-a surprins deschiderea sufletească a elevilor.
Deși am fost de mai multe ori la Siret la acei copii, care au deficiențe fizice și psihice, cu diverse grupuri de tineri, în nici una dintre vizitele de până acum nu am observat o așa deschidere sufletească din partea celor care îi vizitau.
Am surprins în cadrul vizitei de astăzi deseori ochi înlăcrimați, lacrimi șterse pe furiș, îmbrățișări sincere și o preocupare atentă a elevilor față de copiii abandonați la Siret.
Elevii cu care am mers în această zi sunt din mai multe clase de-a VIII-a. Oare la această vârstă elevii sunt mai sensibilizați de nevoile celor în suferință, mai mult decât cei mai mari decât ei? Sau doar a fost o influență a Duhului Sfânt asupra acestora, pentru a se deschide față de acei copii, care au nevoie de afecțiune?
Unii îți întind mâna ca să-ți facă rău, alții ca să te ajute. Dar cei mai mulți stau cu mâinile încrucișate, fără a face absolut nimic, această atitudine fiind cea mai distructivă… Dumnezeu mi-a dat harul în „sfertul de veac” pe care l-am parcurs până în prezent să întâlnesc persoane din fiecare categorie!
Unii dintre cei cu care am interacționat n-au știut să facă altceva decât să lovească, exprimându-se cu o lipsă de cunoștință absolută, sau pe baza a ceea ce au auzit de la „oameni de încredere”… Astfel rostind cuvinte care lasă răni adânci, care poate se vor cicatriza în timp, dar urmele rămân… Deși poate în înfățișarea exterioară nu poți arăta durerea interioară pentru a te proteja de următoarea lovitură, totuși inima poate fi fărâmițată prin fiecare cuvânt rostit… Nu putem fi din piatră!
Alții aparent și-au încrucișat mâinile când de fapt prezintă un interes diabolic de a te a avea pe agenda zilnică ca subiect de discuție… Cea mai mare tragedie este că aici se încadrează marea majoritate!
Totuși există UNII aleși de Dumnezeu care îți întind mâna ca să-ți ofere ajutor! Deși sunt puțini într-o societate care te formează să trăiești într-un individualism tot mai puternic. Cei care îți întind mâna să te ajute sunt cei care ascultă de glasul Lui în orice situație specifică… Da! Aceștia se exprimă prin cunoștința lui Dumnezeu. Aceștia îți întind mâna când ești pe marginea prăpastiei, gata să aluneci într-o adâncă dezamăgire și când ești dispus să renunți la tot ce ai construit frumos.
Am ales să mă prind de mâna întinsă a celor care am simțit că în mod sincer doresc să contribuie la formarea mea în chipul tot mai asemănător al lui Hristos!
Am decis să evit persoanele care sunt conduse de interese meschine, formate într-un stil distructiv care împrăștie moartea în loc de viață, îmbibați de tot mai multe strategii politice care creează o stare de confuzie totală… și am decis să călătoresc spre CER cu persoane care mai presus de orice Îl iubesc pe Dumnezeu și le pasă de sufletele semenilor! Aceștia sunt însetați după cunoașterea planului lui Dumnezeu și au o pasiune vie în aplicarea acestuia în fiecare zi din viață!
Sunt recunoscător lui Dumnezeu că mi-a hăruit cunoașterea a cel puțin două persoane care întind mâna sincer ca să ajute, fiind însoțiți cu autoritatea cunoașterii din partea lui Dumnezeu! Astfel am învățat că trebuie să fiu o persoană care la rândul meu să întind mâna celor care au nevoie, dar doar prin descoperire de la Dumnezeu asupra acelor situații specifice!
Citind pasajul pentru ziua de astăzi conform Ghidului de citire a Bibliei 2011 mi-a atras atenția o declarație făcută de Isus Hristos ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18). Un cuvânt atât de puternic și de actual în contextul vremurilor pe care le trăim.
Unii poate nu se simt orfani pentru că îl au ca tată pe diavolul, pentru că Însuși Isus Hristos acuză foarte radical pe ascultătorii săi: „Voi aveţi de tată pe diavolul” (Ioan 8:44).
Dacă ești un creștin autentic cu siguranță vei avea momente în viață când te vei simți
orfan, în sensul de a simți dorul de a-L vedea pe Isus Hristos față în față. Da… vorbim cu El zi de zi prin rugăciune, iar când deschidem Scriptura ne vorbește într-un mod personal. Dar este în noi acea dorință după mai mult din Dumnezeire, acel dor după o împlinire mai deplină, nevoie ce ne va fi îndeplinită într-un mod deplin în momentul revenirii lui Hristos!
În contextul acestei declarații Isus ne spune: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”. Există evenimente care se petrec în viața noastră care ar putea să ne tulbure, dar putem trece prin aceste momente când privim cu credință spre Împărăția lui Dumnezeu, unde există „multe locașuri”. De asemenea există o ură din partea lumii, din partea celor care îl au ca tată pe diavolul, care se manifestă cu înverșunare față de noi, dar trebuie să avem întotdeauna în mintea noastră cuvintele lui Hristos „dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” Se va dezlănțui o prigonire ce se va manifesta într-un mod atât de dureros încât Isus ne avertizează în Ioan 16: „au să vă dea afară din sinagogi” – echivalentul de astăzi ar fi – au să vă dea afară din biserici; „oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” – dacă luăm în calcul cuvintele lui Isus din Predica de pe Munte știm că astăzi mulți ucid cu vorbe aruncate fără nici un discernământ, sub eticheta că ei „mustră” pentru îndreptare.
Privind la toate acestea Isus ne avertizează că un ucenic al lui Hristos va avea de suferit atât din partea lumii, cât și din partea celor care se numesc „frați”. Da, întotdeauna vor exista lupte care vin din afară, cât și din interior! Când privești de multe ori la discriminările ce se fac creștinilor evanghelici în societate și în școlile din România este imposibil să nu te tulburi… Când privești la despărțirile comunităților evanghelice pe fond de ceartă este imposibil să nu te tulburi…
Totuși prin lucrarea Mângâietorului de astăzi, adică a Duhului Sfânt care este în noi, și cu perspectiva Cerului vom putea să gustăm cu bucurie din întoarcerea lui Isus Hristos!
Există o discrepanță uluitoare între imaginea biblică a manifestării harului lui Dumnezeu și modul în care creștinii din perioada contemporană trăiesc în harul lui Dumnezeu.
Privind la versetul 14 din Ioan 1: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” vom realiza cât de profund este Cuvântul lui Dumnezeu și cât de departe ne aflăm de Adevărul Biblic în trăirea de zi cu zi…
Cel care a adus harul lui Dumnezeu în lume este Isus Hristos, o dată cu întruparea Lui debutând epoca harului! Totuși oamenii nu înțeleg și nu acceptă harul lui Dumnezeu pentru că l-am exclus pe Isus Hristos din perspectiva noastră. Vom experimenta harul și vom înțelege adevărul doar atunci când Isus Hristos este implicat în viața noastră.
De multe ori ne batem cu pumnul în piept că avem călăuzire… Dar oare în călăuzirea noastră are implicații Hristos sau această călăuzire are la bază o fire coruptă de păcat și o gândire bazată pe egoism? Cât timp Hristos nu face parte din perspectiva noastră putem fi siguri că acea călăuzire este total greșită.
Ne lăudăm cu importante relații de frățietate… Dar oare în relațiile cu cei care interacționăm zilnic este implicat Hristos sau acestea au la bază interese sociale meschine? Cât timp Hristos nu e parte a relațiilor noastre cu cei din jur putem fi siguri că acele relații vor fi temporare și poate chiar cu consecințe dureroase.
Liderii religioși se implică în numeroase probleme ale creștinilor… Dar oare au descoperire prin Hristos asupra acelei probleme specifice și urmează modelul lui Hristos în soluționarea problemei sau sunt conduși de curiozitate, interogând și amenințând spre a soluționa problemele? Cât timp n-au autoritate prin Hristos liderii evanghelici nu vor avea nici o contribuție pozitivă în viața oamenilor ci mai degrabă vor fi uneltele Diavolului.
Având în vedere contextul versetului de mai sus cei care privesc slava lui Hristos:
1. Realizează că au fost făcuți prin Isus Hristos v. 3 din Ioan 1
2. Conștientizează că au viață prin Isus Hristos – viață fizică și spirituală v. 4
3. Au perspectiva biruinței asupra păcatului și lucrării Diavolului v. 5
4. Au responsabilitatea de a fi martori ai lui Isus Hristos v. 7
5. Sunt născuți din Dumnezeu v. 13
Doar acei care privesc slava lui Hristos sunt copii ai lui Dumnezeu și umblă în harul lui Dumnezeu! Dar… există atât de mulți tirani ai harului lui Dumnezeu, care și-au luat eticheta de „pocăit” și poate chiar ocupă o poziție de conducere în vreo comunitate de creștini și care se raportează precum ei ar fi absolutul.
Tiranii harului încearcă să-și impună voința în orice împrejurare uitând că de fapt convingerea unei persoane este lucrarea Duhului Sfânt!
Tiranii harului asupresc pe cei din jur și nu încercă să le înțeleagă cu adevărat nevoile, sentimentele și emoțiile…
Prea mulți „pocăiți” terorizează pe alții prin modul lor de a fi, aceasta fiind o consecință a scoaterii din perspectiva lor pe Isus Hristos, pentru că de fapt nu sunt născuți din Dumnezeu.
Iată că am ajuns și la vârsta de 25 de ani, o vârstă la care se spune că ți-a trecut un sfert din viață… Iar dacă vom lua în calcul și versetul 10 din Psalmul 90: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani…” – cred că a trecut mai mult de un sfert din viață, și dacă nu m-aș încadra printre cei tari, atunci cu siguranță încep să îmbătrânesc…
Un alt semn că îmbătrânesc mi s-a arătat astăzi, când stăteam de vorbă cu un băiat din Alba Iulia și când a trebuit să-i spun numele prietenilor ce-i am în acel oraș nu-mi mai aduceam aminte… dar chiar nici un nume, și nici măcar prenumele! După ce i-am dat indicii m-a ajutat să le găsesc numele…. după ajutorul lui mi-am dat seama că era atât de simplu, chiar nu știu cum am putut să le uit…
Concluzia…. ÎMBĂTRÂNESC! 🙂
Andrei Varasciuc 