Codruț Ciubotari transmite un mesaj elevilor din școlile publice

Astăzi, 22 februarie 2013, prezbiterul Codruț Ciubotari a avut un mesaj pentru elevii de la Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza” din Suceava (cunoscut în Suceava ca Liceul Nr. 1 – Orizont). Fiind un număr consistent de elevi creștini evanghelici, a trebuit să transmită mesajul pe parcursul a două ore de religie, elevii participând la întâlnirea specială cu Codruț Ciubotari în două serii. La ambele ore amfiteatrul școlii a fost aproape plin, unii din prima serie participând și în cea de-a doua oră, acest fapt arătând interesul lor pentru Cuvântul lui Dumnezeu, transmis într-un mod aplicativ.

Codruț Ciubotari i-a îndemnat pe elevi să ducă o bătălie continuă pentru a trăi o viață curată. Chiar dacă societatea și mediul înconjurător nu ne ajută, ci chiar promovează non-valorile, elevii au fost conștientizați de importanța perseverenței în clădirea unui caracter frumos. Aceștia au fost avertizați cu privire la transferul de personalitate care se face prin mass-media, de căutările oamenilor din societatea contemporană, toate acestea formând o puternică presiune asupra noastră. Dar având la bază sfințirea pozițională în Isus Hristos suntem antrenați în fiecare zi într-un proces de sfințire practică. Sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat, iar prin hrănirea continuă a sufletului nostru cu Cuvântul lui Dumnezeu și printr-o comunicare cu El prin  rugăciune în fiecare zi este posibil să trăim o viață curată!

Mă bucură faptul că există slujitori, precum prezbiterul Codruț Ciubotari, care își fac timp pentru a transmite un astfel de mesaj, atât de important pentru generația tânără. Următoarea școală publică pe listă, la care Codruț Ciubotari va avea posiblitatea să transmită un mesaj elevilor evanghelici, în cadrul orei de religie, este Liceul Tehnologic din orașul Cajvana, județul Suceava.

Elevi cu inimă MARE

Dacă în prima ieșire la Siret cu elevii, pentru a vizita copiii abandonați de părinți, care acum locuiesc în câteva case de copii din această localitate, m-a surprins dăruirea financiară a acestora, în cea de-a doua ieșire, care a avut loc astăzi, 24 martie 2012 m-a surprins deschiderea sufletească a elevilor.

Deși am fost de mai multe ori la Siret la acei copii, care au deficiențe fizice și psihice, cu diverse grupuri de tineri, în nici una dintre vizitele de până acum nu am observat o așa deschidere sufletească din partea celor care îi vizitau.

Am surprins în cadrul vizitei de astăzi deseori ochi înlăcrimați, lacrimi șterse pe furiș, îmbrățișări sincere și o preocupare atentă a elevilor față de copiii abandonați la Siret.

Elevii cu care am mers în această zi sunt din mai multe clase de-a VIII-a. Oare la această vârstă elevii sunt mai sensibilizați de nevoile celor în suferință, mai mult decât cei mai mari decât ei? Sau doar a fost o influență a Duhului Sfânt asupra acestora, pentru a se deschide față de acei copii, care au nevoie de afecțiune?

„Neînsemnații” Domnului sau sclavii „fraților”

Într-o societate cu valori răsturnate, în care lucrurile spirituale devin tot mai puțin atrăgătoare în detrimentul celor materiale, în care egoismul predomină tot mai mult în relațiile interpersonale, iar individualismul chiar le elimină pe acestea, cu un sistem bancar foarte bine pus la punct astfel încât să te îndatorezi toată viața este foarte greu să mai înțelegi dăruirea creștină în termenii biblici.

Totuși Biblia arată că atitudinea noastră chiar și în contextul societății contemporane determină destinația noastră finală: „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:34-40).

Ce spuneți, are aplicație acest pasaj astăzi?

Acest pasaj ne arată că nevoile fraților lui Hristos sunt nevoile lui Hristos! Chiar dacă frații lui Hristos erau flămânzi, însetați, străini, goi, Isus preia aceste nevoi asupra LUI. Ce încurajare puternică! Pe lângă aceasta, avem o identitate importantă: frații lui Hristos! 

Totuși astăzi cei care dăruiesc nu o fac ca pentru Hristos, ci în așa fel ca să te simți dator lor toată viața… Mai exact, sunt unii „frați” care atunci când dăruiesc sau ajută într-un anumit fel, așteaptă beneficii de altă natură, apreciere, aplauze, plecăciuni până la pământ. Da, e o realitate! Și această atitudine a fariseilor de altădată, este rezultatul formării într-o societate în care se accentuează câștigul personal. Dăruiesc, dar în schimb ce câștig?

Este de condamnat o astfel de strategie, nu-i poți cumpăra pe frații lui Hristos prin dăruire, pentru că atunci când se ajunge la un conflict de perspective asupra vieții, adevărații frați ai lui Hristos vor asculta de Hristos și nu de cei care i-au ajutat! În schimb unii au ajuns astăzi să fie manipulați de pretențiile celor care „au dăruit” în detrimentul voii lui Dumnezeu pentru viața lor…

Dacă suntem frații lui Hristos cu siguranță vom ajunge să ne plasăm în ambele poziții, de cei care ne dăruim pentru alții, cât și de cei care vom fi ajutați de alții, pentru că în familia lui Hristos există întotdeauna această interdependență a mădularelor din Trupul lui Hristos, care este Biserica. Astfel, atunci când dăruiești, fii  vigilent dacă în mintea ta este o motivație corectă: acțiunea ta este pentru Hristos, sau pentru cei care sunt într-o situație dificilă. Iar atunci când cineva se oferă să te ajute într-o situație anume, asigură-te dacă o face pentru Hristos, sau pentru a te cumpăra.

Astfel vei decide dacă vei face parte din neînsemnații Domnului sau din sclavii fraților! Fiind vigilent în acest sens vei deveni un frate al lui Hristos, lăsând lucrurile să meargă de la sine te vei trezi sclavul fraților…

Cei care îți întind mâna…

Unii îți întind mâna ca să-ți facă rău, alții ca să te ajute. Dar cei mai mulți stau cu mâinile încrucișate, fără a face absolut nimic, această atitudine fiind cea mai distructivă… Dumnezeu mi-a dat harul în „sfertul de veac” pe care l-am parcurs până în prezent să întâlnesc persoane din fiecare categorie!

Unii dintre cei cu care am interacționat n-au știut să facă altceva decât să lovească, exprimându-se cu o lipsă de cunoștință absolută, sau pe baza a ceea ce au auzit de la „oameni de încredere”… Astfel rostind cuvinte care lasă răni adânci, care poate se vor cicatriza în timp, dar urmele rămân… Deși poate în înfățișarea exterioară nu poți arăta durerea interioară pentru a te proteja de următoarea lovitură, totuși inima poate fi fărâmițată prin fiecare cuvânt rostit… Nu putem fi din piatră!

Alții aparent și-au încrucișat mâinile când de fapt prezintă un interes diabolic de a te a avea pe agenda zilnică ca subiect de discuție… Cea mai mare tragedie este că aici se încadrează marea majoritate!

Totuși există UNII aleși de Dumnezeu care îți întind mâna ca să-ți ofere ajutor! Deși sunt puțini într-o societate care te formează să trăiești într-un individualism tot mai puternic. Cei care îți întind mâna să te ajute sunt cei care ascultă de glasul Lui în orice situație specifică… Da! Aceștia se exprimă prin cunoștința lui Dumnezeu. Aceștia îți întind mâna când ești pe marginea prăpastiei, gata să aluneci într-o adâncă dezamăgire și când ești dispus să renunți la tot ce ai construit frumos.

Am ales să mă prind de mâna întinsă a celor care am simțit că în mod sincer doresc să contribuie la formarea mea în chipul tot mai asemănător al lui Hristos!

Am decis să evit persoanele care sunt conduse de interese meschine, formate într-un stil distructiv care împrăștie moartea în loc de viață, îmbibați de tot mai multe strategii politice care creează o stare de confuzie totală… și am decis să călătoresc spre CER cu persoane care mai presus de orice Îl iubesc pe Dumnezeu și le pasă de sufletele semenilor! Aceștia sunt însetați după cunoașterea planului lui Dumnezeu și au o pasiune vie în aplicarea acestuia în fiecare zi din viață!

Sunt recunoscător lui Dumnezeu că mi-a hăruit cunoașterea a cel puțin două persoane care întind mâna sincer ca să ajute, fiind însoțiți cu autoritatea cunoașterii din partea lui Dumnezeu! Astfel am învățat că trebuie să fiu o persoană care la rândul meu să întind mâna celor care au nevoie, dar doar prin descoperire de la Dumnezeu asupra acelor situații specifice!

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi”

Citind pasajul pentru ziua de astăzi conform Ghidului de citire a Bibliei 2011 mi-a atras atenția o declarație făcută de Isus Hristos ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18). Un cuvânt atât de puternic și de actual în contextul vremurilor pe care le trăim.

Unii poate nu se simt orfani pentru că îl au ca tată pe diavolul, pentru că Însuși Isus Hristos acuză foarte radical pe ascultătorii săi: „Voi aveţi de tată pe diavolul” (Ioan 8:44).

Dacă ești un creștin autentic cu siguranță vei avea momente în viață când te vei simți orfan, în sensul de a simți dorul de a-L vedea pe Isus Hristos față în față. Da… vorbim cu El zi de zi prin rugăciune, iar când deschidem Scriptura ne vorbește într-un mod personal. Dar este în noi acea dorință după mai mult din Dumnezeire, acel dor după o împlinire mai deplină, nevoie ce ne va fi îndeplinită într-un mod deplin în momentul revenirii lui Hristos!

În contextul acestei declarații Isus ne spune: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”. Există evenimente care se petrec în viața noastră care ar putea să ne tulbure, dar putem trece prin aceste momente când privim cu credință spre Împărăția lui Dumnezeu, unde există „multe locașuri”. De asemenea există o ură din partea lumii, din partea celor care îl au ca tată pe diavolul, care se manifestă cu înverșunare față de noi, dar trebuie să avem întotdeauna în mintea noastră cuvintele lui Hristos „dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” Se va dezlănțui o prigonire ce se va manifesta într-un mod atât de dureros încât Isus ne avertizează în Ioan 16: „au să vă dea afară din sinagogi” – echivalentul de astăzi ar fi – au să vă dea afară din biserici; „oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” – dacă luăm în calcul cuvintele lui Isus din Predica de pe Munte știm că astăzi mulți ucid cu vorbe aruncate fără nici un discernământ, sub eticheta că ei „mustră” pentru îndreptare.

Privind la toate acestea Isus ne avertizează că un ucenic al lui Hristos va avea de suferit atât din partea lumii, cât și din partea celor care se numesc „frați”. Da, întotdeauna vor exista lupte care vin din afară, cât și din interior! Când privești de multe ori la discriminările ce se fac creștinilor evanghelici în societate și în școlile din România este imposibil să nu te tulburi… Când privești la despărțirile comunităților evanghelice pe fond de ceartă este imposibil să nu te tulburi…

Totuși prin lucrarea Mângâietorului de astăzi, adică a Duhului Sfânt care este în noi, și cu perspectiva Cerului vom putea să gustăm cu bucurie din întoarcerea lui Isus Hristos!

Din nou absolvent!

Joi, 14 iulie 2011, am susținut examenul de disertație în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, o dată cu care am experimentat din nou sentimentul împlinirii și a bucuriei ce-o poate avea un student după ce finalizează anii de studiu, munca din acești ani fiind evaluată în mod corespunzător.

Am absolvit masteratul cu specializarea semiotica limbajului în mass-media și publicitate din cadrul Facultății de Litere și Științe ale Comunicării. Masteratul s-a desfășurat pe 2 ani de studiu, anul I l-am terminat cu media 9,43 iar anul II 9,21 (în anul II atribuțiile mele s-au lărgit și în alte sfere ale vieții, așa că se justifică o medie puțin mai mică).

Iar în ceea ce privește examenul de disertație, pot să afirm cu bucurie că a fost o experiență frumoasă și benefică, ce m-a ajutat să-mi formez o perspectivă de ansamblu asupra presei culturale scrise. Lucarea de disertație a avut titlul: „Forme ale receptării textului/discursului de presă culturală scrisă”. După prezentarea acestei lucrări în fața unei comisii profesioniste din cadrul universității, am luat nota 9,66.

Președintele comisiei a fost Prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, care în același timp mi-a fost coordonator științific a lucrării de disertație. Aceasta ocupă funcția de deputat în Parlamentul României din anul 2008 și are o intensă activitate profesională. Însăși dumneai își exprimă părerea cu privire la acest examen de disertație pe blogul personal în postarea A zecea promoție-de absolvenți ai masteratului semiotica limbajului în mass-media și publicitate la Universitatea suceveană.

Un alt membru al comisiei a fost soția rectorului, Conf. univ. dr. Evelina Graur, care de fapt s-a ocupat și de masteranzi în practica de cercetare pentru lucrarea de disertație.

Prin această nouă treaptă pe care am urcat-o în viața mea în ceea ce privește studiile, pot să afirm că mi s-au deschis noi perspective asupra vieții și pot să privesc viața și din alte unghiuri care nu le conștientizam până la parcurgerea acestui master. Deși e un drum anevoios, în care trebuie să achiziționezi cunoștințe teoretice în acest domeniu, având în vedere că anterior am absolvit Institutul Teologic Penticostal din București, și apoi să înveți să le aplici pe textul/discursul din mass-media, cred că se merită să-ți asumi responsabilitatea de-a studia la un astfel de master, pentru că are un puternic rol formator!

Mă rog în scris

E o putere extraordinară în rugăciune: simți că Dumnezeu te ascultă, simți liniște și eliberare, vezi cum lucrurile dorite se împlinesc, conștientizezi protecția lui Dumnezeu în viața ta! Când te rogi sincer lui Dumnezeu e imposibil să nu simți puterea rugăciunii!

Numai că, în perioada contemporană, suntem cu atât de multe probleme, încât „toată ziua suntem într-o fugă”, totodată acestea îți aduc o mulțime de gânduri în minte.

Și… chiar dacă îți găsești timp de rugăciune, e atât de greu să te rogi… e o luptă imensă în rugăciune! Uneori simți că nu te poți ruga, sau începi rugăciunea și te trezești gândindu-te la problemle prin care treci…

Astfel, se creează în mintea noastră o mare învălmășeală de gânduri… încât ajungi în anumite momente ale zilei să te gândești: „dar eu m-am rugat astăzi?” Da… trebuie să recunoaștem că astăzi există o mare luptă în rugăciune! Iar ca Satan să nu aibă de câștigat, trebuie să ne rugăm și trebuie să ne formăm chiar strategii în a ne ruga eficient, pentru ca să simțim în viața noastră puterea rugăciunii!

Eu am decis să mă rog în scris! Da, iau o foie pe care o am la îndemână și încep să scriu rugăciunea, sunt cuvinte sincere ce izvorăsc din inima mea, care sunt adresate către Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt.

Știți ce mă gândeam… când îmi fac proiecte de lecții, pentru a preda elevilor sunt organizat, țin cont de fiecare detaliu și moment al orei, precum cel de captare a atenției elevilor; când îmi fac o schiță de predică, o fac cât mai riguros organizată, în trei puncte, după regulile homileticii… Tot așa, de ce să nu fiu organizat în cel mai important aspect al vieții de credință: RUGĂCIUNEA?

Așa că am decis: mă voi ruga în scris, nu numai în scris, dar și în scris! Da, voi exprima lauda mea, mulțumirea mea, nevoile, dorințele mele înaintea lui Dumnezeu pe puncte, anumite nevoi fiind adresate lui Dumnezeu Tatăl, altele fiind adresate lui Dumnezeu Fiul, iar nu în ultimul rând lui Dumnezeu Duhul Sfânt!

„Ești cel mai bun domn!”

„Ești cel mai bun domn” – aceste cuvinte mi le-a adresat o elevă din clasele primare astăzi.

Astăzi mă aflam la școală… între orele 15:00-16:00 am avut oră cu clasa a III-a… le-am încheiat mediile și le-am dat să lucreze ceva… Mă plimbam prin clasă dus pe gânduri… mintea mea era departe…. eram frământat de gândurile mele… pierdut în lumea mea, care mă împovăra tot mai mult…

Când deodată, o fetiță se îndreaptă spre mine și îmi spune cu un zâmbet larg: „ești cel mai bun domn!” Am rămas blocat, nu am spus nimic, probabil doar am zâmbit… iar fetița s-a întors la ceea ce am dat de lucru clasei… Aceasta a fost o încurajare extraordinară, am simțit cum inima mea este încălzită de o căldură neobișnuită…. în frământarea mea a fost cea mai deosebită încurajare!

Mă aflam la ora de religie pentru creștinii evanghelici, și ceea ce este mai uimitor: fetița nu era din familie de penticostali, ci fetița era ortodoxă!

Iar spre finalul orei, elevii de clasa a treia au spus că au o cântare, și apoi încă una… Știți care au fost versurile unei cântări?

„După ploaie și furtună va veni o zi mai bună, soarele va străluci mai luminos…”