RVE: Gând de Sărbătoare 2020

Suspiciunea intențiilor bune

Într-o relatare din vremea împăraților, mai exact din timpul domniei lui David, când împăratul Nahaș al amoniților a decedat, iar în locul lui a urmat la tron fiul său, Hanun, suspiciunea intențiilor împăratului David a fost dezastruoasă pentru fiii lui Amon.

O cerere ce aduce împlinire deplină

În viață avem diverse cereri care țin mai degrabă de binele personal imediat. Să ne meargă nouă bine. Să ne fie rezolvată o problemă. Să ne fie acoperită o nevoie. Să avem ceea ce ne este necesar. Să se facă dreptate. Bineînțeles, toate să fie în favoarea noastră!

Însă atunci când formulăm o cerere adresată lui Dumnezeu trebuie să fim atenți la scopul acelei cereri. Un scop egoist a unei cereri care vizează doar binele personal, fără a lua în calcul binele suprem poate să se izbească de un refuz sau de o lipsă a unui răspuns.

Tradiție vs Cuvânt

Ce facem atunci când descoperim că un lucru  ce-l făceam din obişnuință intră în contradicție cu un principiu biblic? Poate e un lucru care l-am primit de la părinți sau bunici şi l-am luat ca fiind bun…
Dintr-un dialog între Isus şi oamenii învățați din timpul Lui (Matei 15:1-9) înțelegem că primează Cuvântul lui Dumnezeu în detrimentul tradiției sau datinilor bătrânilor!

Dacă tradiția (datina) poate fi definită potrivit Bibliei (Matei 15:9) ca fiind totalitatea învățăturilor omeneşti, Cuvântul reprezintă totalitatea învățăturilor dumnezeieşti!
Potrivit învățăturii Domnului Isus Hristos:
1. Principiile biblice sunt mai importante decât lucrurile învățate de la înaintaşii noştri. Isus le spune cărturarilor: „… ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre” iar mai puțin mai înainte apare denumirea de „datina bătrânilor”. Există riscul ca unii să respecte cu strictețe anumite reguli transmise din generație în generație,  dar acestea să fie contrare învățăturii Bibliei, şi astfel prin trairea lor să desființeze Cuvântul lui Dumnezeu!
2. Principiile biblice nu trebuie doar declarate, ci respectate în viața de zi cu zi. În acest sens Mântuitorul citează pe prorocul Isaia, care spunea: „norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. Nu e de ajuns doar să afirmi câteva principii din Biblie, ci acestea trebuie intipărite în inimă şi aplicate, astfel apropiindu-ne de Dumnezeu. Datina se rezumă doar la declarații, pe când principiile biblice vizează apropierea inimii de Dumnezeu!
3. Datina vizează lucrurile de formă, pe când principiile vizează inima din care izvorăşte o viață morală. „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile…iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” Datina nu poate produce o curăție a vieții, pe când Cuvântul transformă viața omului, făcând-o plăcută Domnului!
Aşadar, nu tot ceea ce ni se transmite prin intermediul altora, chiar dacă este vorba despre persoane cu o anumită autoritate spirituală, trebuie acceptat ca fiind bun si de respectat îndată, ci mai degrabă trebuie cercetat în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că deseori anumite elemente din tradiție sunt contrare principiilor biblice. În acest sens, îi putem lua ca exemplu pe iudeii din Berea, care „au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa” (Faptele Apostolilor 17:11).

Țelul cel mai înalt în viață

În Predica de pe Munte Isus Hristos arată care ar trebui să fie țelul cel mai înalt în viață pentru un om: „voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48).

Cum putem atinge acest țel? Doar dacă suntem flămânzi și însetați după neprihănire! (Matei 5:6) Adică să fim conduși de o dorință puternică de-a trăi într-un mod plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Avertismentul Domnului Isus în acest sens îl găsim în Matei 5:20: „căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Pericolul din calea desăvârșirii noastre este formalismul. Atunci când ai doar o aparență a neprihănirii, plasându-te în sfera unor oameni religioși este imposibil să ajungi la desăvârșirea dorită de Tatăl pentru noi.

Este imposibil să atingi stadiul de om desăvârșit în călătoria spre Împărăția lui Dumnezeu, acest stadiu fiind atins la sfârșitul acestei călătorii, la sfârșitul acestui veac, când vom păși în Împărăția veșnică a lui Isus Hristos, pregătită pentru cei care au avut ca țel desăvârșirea.

Cei care și-au stabilit ca țel desăvârșirea, vor arăta acest lucru în viața de zi cu zi, aplicând principiile practice prezentate de Isus Hristos în Predica de pe Munte, printre care se numără:

1. Să-ți iubești vrăjmașii, nu doar prietenii și pe cei dragi;

2. Să binecuvântezi pe cei ce te blestemă;

3. Să faci bine celor ce te urăsc;

4. Să te rogi pentru cei ce te asupresc și te prigonesc;

5. Să întorci celălalt obraz, când ești lovit peste un obraz;

6. Celui care vrea să-ți ia haina, lasă-i și cămașa;

7. Mergi de două ori mai mult cu cineva care te silește să mergi o anumită distanță;

8. Celui ce-ți cere dă-i;

9. Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine;

9. Să nu juri nicidecum, ci felul vostru de vorbire să fie „Da, da; nu, nu”; ș.a.

Creştini cu ucenici

Trecând pe lângă Marea Galileii, Isus începe să-şi formeze echipa de ucenici, făcând chemarea către patru pescari. Cei patru erau de fapt două perechi de frați.
Isus îi vede pe primii doi, pe Petru şi Andrei, preocupați cu munca de zi cu zi, cu aruncarea mrejii în mare şi le adresează chemarea printr-o exprimare metaforică „pescari de oameni”. Următorii doi frații erau în stadiul de pregătire a mrejii pentru pescuit când Isus le face chemarea. De remarcat este că toți îşi lasă corăbiile şi mrejile, Iacov şi Ioan îl lasă chiar şi pe tatăl lor să lucreze singur, şi toți merg după Isus.
Aşadar, Isus când îşi chemă primii ucenici:
1. Li se adresează când aceştia erau în deplină desfăşurare a meseriei lor.
2. Li se adresează pe limbajul lor, arătându-le un aspect superior al meseriei lor.
3. Li se adresează motivator, astfel încât cei patru Îl urmează imediat.
Deşi existau diferențe de temperamente, de aşteptări, de mentalități între frați – toate acestea nu constituie o piedică în răspunsul la chemarea lui Isus.
Dacă dorim să-L urmăm pe Isus, purtând numele de creştini, trebuie să adoptăm Modelul Lui şi în acest acest aspect al trăirii de credință:
1. Să căutăm ucenici pentru Hristos în timpul preocupărilor zilnice – în cursul săptămânii şi nu într-o anumită zi, cum ar fi duminica.
2. Să le arătăm oamenilor că dincolo de meseria lor, de locul de muncă, de activitatea zilnică, trebuie să fie o preocupare mult superioară: slujirea lui Dumnezeu printr-o atitudine sinceră de închinare față de El şi prin iubirea aproapelui, vestindu-le Evanghelia.
3. Să prezentăm oamenilor Evanghelia într-un mod relevant şi motivator, astfel încât să-şi dorească schimbarea vieții lor păcătoase imediat.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Călăuzirea prin vis pentru protejarea Pruncului Isus

Trecerea în noul an a pus prea repede în umbră sărbătoarea naşterii Domnului Isus Hristos. Timpul dintre cele două evenimente este prea puțin pentru a medita îndeajuns la semnificația venirii Mântuitorului în lumea noastră…
Recitind primele două capitole din Evanghelia scrisă de Matei am remarcat modul în care Dumnezeu a folosit pe oamenii din acea vreme pentru a proteja pe Pruncul Isus. În mod deosebit Iosif, logodnicul Mariei, a avut un rol important în luarea unor decizii importante, ce vizau protecția Pruncului.
1. Mai întâi trebuia s-o ia la el pe Maria;
2. Apoi trebuia să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt;
3. Trebuia să se întoarcă în Israel.
4. În cele din urmă să se stabilească în părțile Galileii, mai exact în Nazaret.
Toate aceste acțiuni Iosif le-a făcut determinat de o călăuzire supranaturală: „un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif” (Matei 1:20; 2:13, 19, 22). De fiecare dată Iosif dă dovadă de ascultare față de îngerul Domnului!
Magii sunt înştiințați de Dumnezeu tot prin vis să nu mai dea pe la Irod în drumul lor de întoarcere spre casă.
Călăuzirea oamenilor prin vis de către Dumnezeu a ocupat un loc important la naşterea Mântuitorului.
Însă nu după mult timp de la înălțarea Domnului la cer un loc important în călăuzirea credincioşilor Îl ocupă Duhul Sfânt. Aceasta fiind de fapt promisiunea lui Hristos, care îşi găseşte împlinirea începând cu Ziua Cincizecimii în viețile creştinilor adevărați.
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13).

Saducheii de ieri și de azi…

Citind despre învierea fiului văduvei din Sarepta de către Dumnezeu prin prorocul Ilie (1Împărați 17:17-24) și amintindu-mi și de învierea fiului sunamitei prin prorocul Elisei (2Împărați 4:8-37) m-am dus cu gândul la o grupare religioasă din timpul venirii lui Isus pe pământ, mai exact la gruparea saducheilor, despre care Biblia specifică că ziceau că nu este înviere (Matei 22:23; Marcu 12:18; Fapte 23:8). Cum este posibil ca saducheii să nu creadă în înviere chiar dacă în Scripturile Vechiului Testament, pe care le aveau la îndemână în acea vreme, există dovezi care nu pot fi contestate despre învieri din morți?

Ca saducheii din timpul lui Isus și-a apostolilor există și astăzi creștini religioși care nu cred în anumite lucrări despre care Biblia vorbește… Saducheii sunt o dovadă a posibilității de-a nu crede în anumite învățături, lucrări sau chiar secțiuni din Sfânta Scriptură.

În țara noastră să locuiască slava

Ai vreo dorință pentru țara noastră?

S-ar putea să ne trezim că, datorită individualismului care ne-a cuprins pe unii dintre noi, să avem doar dorințe personale… fără a mai fi interesați de țara noastră, că și așa toate merg rău…

Sau prinși de curentul fariseismului, să declarăm sub o aură spirituală că noi doar suntem călători prin această lume spre o țară mai bună…

Totuși, Sfânta Scriptură ne îndeamnă în mai multe rânduri să arătăm interes față de țara în care Dumnezeu a rânduit să locuim: să ne îndeplinim rolul de cetățeni (Matei 22:21), să ne rugăm pentru autorități (1Timotei2:2), să ne îndeplinim sarcinile de angajați/angajatori (Efeseni6:5-9), ș.a. Având în vedere învățătura generală a Scripturii și în mod specific versetul 9 din Psalmul 85: „Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.” care este dorința ta pentru țara noastră, România? 

Într-o societate tot mai sumbă, datorită egoismului și individualismului, umbrită de corupție și minciună, se mai poate ca în România să locuiască slava?

Da, acest lucru este posibil doar dacă vor exista valori reale și o bază corectă!

 

Fundamentul unei țări în care locuiește slava este constituit de oameni care se tem de Dumnezeu, pentru că aceștia vor avea parte de mântuirea Lui, oferită prin actul de răscumpărare al Fiului Său, Isus Hristos, care a plătit prin acceptarea morții și învingerea ei prin înviere. Astfel, cei care recunosc stare de păcat înaintea lui Dumnezeu și își mărturisesc păcatele sunt mântuiți. Aceștia sunt altfel de cetățeni, fiind vizibili prin valori distincte:

„Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, și dreptatea privește de la înălțimea cerurilor. Domnul ne va da și fericirea, și pământul nostru își va da roadele. Dreptatea va merge înaintea Lui, și-L va și urma, călcând pe urmele pașilor Lui” Psalmul 85:10-13.

Pentru că în țara noastră să locuiască slava trebuie să existe tot mai mulți cetățeni mântuiți, care să dea dovadă de bunătate și credincioșie, care să umble în dreptate, rezultatul imediat fiind fericirea!