Gamaliel – omul potrivit la locul potrivit

Citind astăzi din Biblie, m-am oprit asupra unui personaj care, deși făcea parte din categoria feriseilor, are o contribuție importantă asupra creștinismului. Nu, nu este vorba despre marele apostol Pavel, ci despre primul învățător al lui –  GAMALIEL.

Despre acest personaj Sfânta Scriptură precizează că era „…un învățător al Legii prețuit de tot norodul,…” (Fapte 5:34) și ocupa un loc în Sinedriu.

Deși în mod indirect, Gamaliel are o contribuție semnificativă asupra creștinismului, în mod deosebit asupra începutului creștinismului, devenind astfel: omul-potrivit-la-locul-potrivit

1. Apărătorul creștinismului – pentru că atunci când Petru și ceilalți apostoli sunt aduși în fața Sinedriului pentru a fi trași la răspundere că îl propovăduiesc pe Isus Hristos, Gamaliel se ridică în picioare și atrage atenția asupra importanței deciziei pe care trebuie s-o ia în dreptul apostolilor, afirmând: „Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu” Fapte 5:38-39.

2. Inițiatorul marelui apostol al creștinismului – Pavel – însuși Pavel mărturisind: „eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri…”

Astfel alege Dumnezeu să se folosească de Gamaliel în momente importante din lucrarea Sa. Da, Dumnezeu alege să se folosească de un om religios, din rândul fariseilor. Este atât de important să nu ne rezumăm a fi doar niște activiști într-o comunitate relgioasă, ci să înțelegem ce dorește Dumnezeu să spunem în momente dificile ale lucrării Sale și să continuăm să investim în formarea de ucenici, pentru că nu putem ști ce fel de oameni mari vor deveni cei în care noi investim astăzi!

O altfel de stăruință

Citind din Sfânta Scriptură mi-a atras atenția câteva cuvinte pe care le-a scris Apostolul Pavel lui Timotei în cea de-a doua scrisoare pe care i-o trimite, 2 Timotei 1:3: „…neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.” Citind acest detaliu mi-am dat seama că și acest aspect face parte din răspunsul la întrebarea: „Cum se formează un ucenic pentru Hristos?”! 

Poate avem nenumărate strategii de a forma ucenici pentru Hristos, poate ne gândim la un plan bine pus la punct pentru a investi în alți oameni, în special în cei ce vin de curând la Hristos, dar fără acest element: rugăciunea specifică pentru acea persoană, nu vom vedea ucenici adevărați ai lui Hristos formați de Dumnezeu prin intermediul nostru.

Cred că cea mai mare problemă a bisericilor evanghelice este formarea de noi ucenici. Ai vreo persoană de care să te ocupi și despre care poți spune că a crescut spiritual datorită contribuției tale? Te-ai lăsat folosit de Dumnezeu așa încât să-ți lași amprenta asupra caracterului unui copil al lui Dumnezeu? Dacă da, te rogi pentru acea persoană neîntrerupt în rugăciunile tale, zi și noapte?

Haideți să preluăm atitudinea apostolului Pavel, de a ne ruga pentru cei care vin la Hristos, dar nu oricum, ci NEÎNTRERUPT = zi și noapte! Dacă lipsește o astfel de rugăciune din repertoriul nostru sau de pe agenda noastră zilnică atunci din nou iese în evidență egoismul nostru, o atitudine greșită față de Dumnezeu și multe alte lacune din trăirea noastră zilnică. Nu ajung sfaturile pe care le dai celui ce se întoarce de la o viață păcătoasă și primește mântuirea prin Hristos, nu sunt de ajuns banii pe care îi investești având impresia că astfel „l-ai cumpărat” și va fi pe veci ucenicul tău…. Nu! E ucenicul lui Hristos și datorită acestui fapt, trebuie să existe o rugăciune neîntreruptă pentru el!

Doresc să fiți… proști!

Aceasta este dorința Apostolului Pavel pentru creștinii din Roma în ce privește răul! Mai exact, la sfârșitul Epistolei către Romani, în capitolul 16, cu versetul 19 partea a doua scrie: „…doresc să fiți înțelepți în ce privește binele și proști în ce privește răul”. 

Realitatea zilelor noastre este că există tot mai mulți înțelepți în ce privește răul și tot mai mulți proști în ce privește binele. Totul este pe dos, atât în societate, cât și la nivelul trăirii creștinilor simpli! Non-valorile devin valori, iar adevăratele valori sunt călcate în picioare. Lucruri pe care Biblia le condamnă, precum minciuna și manipularea celorlalți au devenit strategii prin care se încearcă a se câștiga bătăliile politice și spre a se rezolva situațiile conflictuale între oameni simpli.

Astăzi, chiar și în Bisericile noastre, a creștinilor evanghelici, căutarea principală a unora este înțelepciunea de a face rău. Însetați de răzbunare, orbiți de egoism, îmbrăcând haina formalismului am început să ne călcăm în picioare unii pe alții. De ce? Pentru a fi văzuți de cei din jur, pentru a nu ne atinge imaginea bună cu care pozăm înaintea oamenilor! Și apoi ne întrebăm cine este vinovat de tulburare, de mediocritate, de o stare de moleșeală? Prin mintea celor înțelepți de a face răul, răspunsul este nimeni, sau cu siguranță „fratele”, nicidecum eu!

Pe când, dorința Apostolului Pavel pentru Biserica din Roma și totodată a Cuvântului lui Dumnezeu pentru Biserica de astăzi este pentru creștini de a fi înțelepți în ce privește binele și proști în ce privește răul.

Nu cumva să ne trezim că suntem orientați în intențiile noaste spre a provoca răul în dreptul celor din jurul nostru, ci mai degrabă țelul nostru să fie binele celuilalt prin intermediul poruncii lui Isus Hristos, de-a ne iubi aproapele ca pe noi înșine. Dacă ești orientat spre rău, vei câștiga înțelepciune în ceea ce privește răul, dacă țelul tău este binele, atunci vei dobândi înțelepciunea în ce privește binele! Dacă țelul tău este răul, vei deveni prost în ce privește binele, dar dacă ești orientat spre bine, vei deveni prost în ce privește răul!

Așadar, doresc să fiți proști în ce privește răul, și să fiți înțelepți în ce privește binele!