CITESC: Idolul „eu”

„Acest idol plin de ură va petrece ani buni uneltind să scape din mâna lui Dumnezeu. Nu în ascultarea discursurilor lui, ci în expunerea idolului la o distrugere totală vom găsi adevărata noastră bogăție și plăcere, pentru că bijuterii de o valoare neprețuită îi așteaptă pe cei care au învățat secretul de a-și pierde viața de dragul lui Hristos pentru a o regăsi.”

„Oamenii plini de ei, egocentriști, neatinși, nezdrobiți, nu sunt de mare folos; ei „stau singuri”, trăind vieți izolate din cauza indiferenței egoiste manifestată față de ceilalți, dar nu și față de ei înșiși. Ei protestează în fața providenței lui Dumnezeu deoarece sinele este deranjat în confortul lui; se simt foarte ușor jigniți și sunt greu de împăcat deoarece stima față de propriul eu le-a fost afectată; ei însetează și beau cu nerăbdare din flatările și laudele oamenilor deoarece ele încurajează dragostea de sine. Sunt mândri și egoiști, pentru că le place să se închine la altarul sinelui; nu doresc să dea bani sau timp pentru lucrarea lui Dumnezeu în lume pentru că vor să folosească timpul pentru propriul interes, iar averea pentru satisfacerea proprie. Pedeapsa inevitabilă a unei astfel de vieți este că, dându-se înapoi din fața morții față de sine, ei mor în sine pentru că trebuie să existe o pierdere totală a sinelui fie în Dumnezeu și pentru El, fie fără El.”

„Sinele este esența personalității. Există trei elemente componente ale personalității umane – gândire, simțire, voință. Toate aceste elemente ale sinelui nostru au fost deformate și alterate de Căderea noastră.”

„Nu ne putem baza pe gândire. Ea înlocuiește întunericul cu lumina și invers. Și-a pierdut capacitatea normală de a evalua lucrurile, și este setată pe a câștiga lumea, spre pierzarea sufletului.”

Sentimentele sunt stricate, căutând mai degrabă lucrurile de jos decât pe cele de sus. Lujerii lor sunt îndreptați spre pământ, nu spre cer. Iubesc lumea și o preferă în defavoarea dragostei Tatălui.”

Voința și-a pierdut puterea regală. Este puternică atunci când ar trebui să fie slabă și este slabă atunci când ar trebui să fie tare. Spune „nu” atunci când ar trebui să spună „da”; și „da” când ar trebui să spună „nu”.”

„Egoistul este o ființă demnă de milă. Întregul prim-plan al tabloului său este dominat de o figură sinistră, SINELE. EUL este prezent peste tot.”

„Sinele este pretutindeni, multiplicat, iar el este înșelat.”

Luther: „Îmi este teamă mai mult de inima mea decât de papă și de toți cardinalii săi. Îl am în mine pe marele papă, EUL.”

„Puțini recunosc faptul că sinele necrucificat întinează și pătează slujba noastră pentru Dumnezeu și pentru om.”

„Cine nu tânjește să predea acest idol plin de ură spărgătorului de idoli, Isus Hristos!? Doar El poate corecta și lumina gândirea prin Cuvântul Său. Doar El poate câștiga sentimentele. Doar El poate purifica motivele și intențiile. Doar El poate cuceri și întări voința. Doar El poate detrona uzurpatorul care nu ar abdica niciodată, dar a cărui dorință de a poseda Sufletul omului, parțial dacă nu în totalitate, este atât de intensă că ar lupta până la ultima tranșee în ura lui pentru Emanuel, Proprietarul lui de drept, și, în dorința lui, ar distruge, dacă este posibil, pe vreunul dintre cei răscumpărați.”

„Calea crucii înseamnă, deci, înfrângerea egoismului, fiindcă înainte ca viața divină să poată răsări în noi, sinele trebuie să moară.”

„Acest idol poate chiar să-și asume caracterul unui apărător al învățăturii despre sfințenie și am putea să ne certăm cu privire la terminologie și să spunem cele mai dure lucruri despre aceia care îndrăznesc să gândească diferit. Acesta este motivul pentru care fariseii L-au urât pe Hristos și L-au dat la moarte pe Cruce.”

„Sinele nostru dereglat trebuie văzut în lumina lui Dumnezeu și lucrarea Lui poate fi înfăptuită numai printr-o deposedare de noi înșine. Această moarte continuă față de sine este ceea ce constituie viața de credință.

„Nu există nici o speranță pentru noi decât în Isus Hristos. El trebuie să lupte pentru noi. Eul meu plin de ură este și dușmanul Lui. El trebuie să îl înfrângă, să-l supună, să îl distrugă, să îl elimine, altfel niciodată nu vom câștiga.”

Aceste citate sunt din cartea „Calea Crucii”  scrisă de J. Gregory Mantle – Editura Perla Suferinței. Mai multe citate AICI!

CITESC: Dumnezeul tuturor metodelor

Precum Agenda 2012 este un instrument folositor care m-a ajutat să am un ritm constant în citirea Bibliei, așa încât în fiecare zi să citesc pasajul recomandat și să notez câteva idei, tot astfel doresc să mă folosesc de blogul meu pentru a citi în mod constant anumite cărți, deocamdată din biblioteca personală, apoi voi accesa și alte surse.

Iată câteva citate sugestive din cartea „Calea crucii – mai presus de umilire” scrisă de J. Gregory Mantle, publicată de Editura Perla Suferinței la Suceava în anul 2010:

„…Dumnezeu are propriu mod și timp de a face lucrurile și […] <<instituindu-Și principiile conform neprihănirii și consolidânu-Și legile pe înțelepciune, El rămâne consecvent în legăturile Sale cu omul>>.”

„…nici o persoană, biserică sau națiune nu poate să Îl înșele pe Dumnezeu, pentru că El are propriul mod și timp în care acționează.”

„Marele păcat al omului s-a îndrepatat întotdeauna în această direcție – voința noastră are prioritate în fața voinței lui Dumnezeu; o preferință pentru înclinațiile proprii în detrimentul îndatoririlor față de Dumnezeu. Este păcatul bisericii de astăzi, și explicația poziției sale demne de milă, slăbite în fața lumii.”

„Duhul Sfânt așteaptă să le arate bărbaților și femeilor modul în care crucea lui Hristos este calea spre o eliberare completă de puterea și vina păcatului; și El va sta departe de oamenii Săi atâta timp cât ei prețuiesc acele <<vederi joase>> cu care, […], este la fel de ușor pentru diavol să se lupte împotriva lui Dumnezeu…”

„…zadarnic ne imaginăm că lucrarea care dăinuiește, făcută de la amvoanele noastre, la școala duminicală, la întâlniri pe tema misiunii etc., poate fi îndeplinită prin activitate minus puterea Duhului Sfânt.”

„…Odihna vine printr-o mărturisire adevărată, o renunțare hotărâtă la păcat și printr-o curățire a naturii noastre de murdăria ei, pentru că păcatul sub orice formă e boală, opusul odihnei. […] Odihna vine în urma subjugării întregii noastre ființe lui Isus.”

„…Viețile agitate, chinuite, febrile, zbuciumate pe care atât de mulți le trăiesc, denotă cu atâta certitudine slăbiciunea cu care percepem adevărurile eterne!”

„A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a te încrede în El; a-L cunoaște perfect înseamnă a te încrede total în El, Singurul care inspiră curaj și care este secretul întregii puteri spirituale. […] În școala harului există două departamente în care se dobândește încrederea, și în ambele elevii trebuie instruiți – unul este Cuvântul lui Dumnezeu, iar celălalt umblarea cu Dumnezeu.”