Creştini cu ucenici

Trecând pe lângă Marea Galileii, Isus începe să-şi formeze echipa de ucenici, făcând chemarea către patru pescari. Cei patru erau de fapt două perechi de frați.
Isus îi vede pe primii doi, pe Petru şi Andrei, preocupați cu munca de zi cu zi, cu aruncarea mrejii în mare şi le adresează chemarea printr-o exprimare metaforică „pescari de oameni”. Următorii doi frații erau în stadiul de pregătire a mrejii pentru pescuit când Isus le face chemarea. De remarcat este că toți îşi lasă corăbiile şi mrejile, Iacov şi Ioan îl lasă chiar şi pe tatăl lor să lucreze singur, şi toți merg după Isus.
Aşadar, Isus când îşi chemă primii ucenici:
1. Li se adresează când aceştia erau în deplină desfăşurare a meseriei lor.
2. Li se adresează pe limbajul lor, arătându-le un aspect superior al meseriei lor.
3. Li se adresează motivator, astfel încât cei patru Îl urmează imediat.
Deşi existau diferențe de temperamente, de aşteptări, de mentalități între frați – toate acestea nu constituie o piedică în răspunsul la chemarea lui Isus.
Dacă dorim să-L urmăm pe Isus, purtând numele de creştini, trebuie să adoptăm Modelul Lui şi în acest acest aspect al trăirii de credință:
1. Să căutăm ucenici pentru Hristos în timpul preocupărilor zilnice – în cursul săptămânii şi nu într-o anumită zi, cum ar fi duminica.
2. Să le arătăm oamenilor că dincolo de meseria lor, de locul de muncă, de activitatea zilnică, trebuie să fie o preocupare mult superioară: slujirea lui Dumnezeu printr-o atitudine sinceră de închinare față de El şi prin iubirea aproapelui, vestindu-le Evanghelia.
3. Să prezentăm oamenilor Evanghelia într-un mod relevant şi motivator, astfel încât să-şi dorească schimbarea vieții lor păcătoase imediat.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!