Călăuzirea prin vis pentru protejarea Pruncului Isus

Trecerea în noul an a pus prea repede în umbră sărbătoarea naşterii Domnului Isus Hristos. Timpul dintre cele două evenimente este prea puțin pentru a medita îndeajuns la semnificația venirii Mântuitorului în lumea noastră…
Recitind primele două capitole din Evanghelia scrisă de Matei am remarcat modul în care Dumnezeu a folosit pe oamenii din acea vreme pentru a proteja pe Pruncul Isus. În mod deosebit Iosif, logodnicul Mariei, a avut un rol important în luarea unor decizii importante, ce vizau protecția Pruncului.
1. Mai întâi trebuia s-o ia la el pe Maria;pruncul-Isus
2. Apoi trebuia să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt;
3. Trebuia să se întoarcă în Israel.
4. În cele din urmă să se stabilească în părțile Galileii, mai exact în Nazaret.
Toate aceste acțiuni Iosif le-a făcut determinat de o călăuzire supranaturală: „un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif” (Matei 1:20; 2:13, 19, 22). De fiecare dată Iosif dă dovadă de ascultare față de îngerul Domnului!
Magii sunt înştiințați de Dumnezeu tot prin vis să nu mai dea pe la Irod în drumul lor de întoarcere spre casă.
Călăuzirea oamenilor prin vis de către Dumnezeu a ocupat un loc important la naşterea Mântuitorului.
Însă nu după mult timp de la înălțarea Domnului la cer un loc important în călăuzirea credincioşilor Îl ocupă Duhul Sfânt. Aceasta fiind de fapt promisiunea lui Hristos, care îşi găseşte împlinirea începând cu Ziua Cincizecimii în viețile creştinilor adevărați.
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13).

Revărsarea Duhului Sfânt împarte lumea în trei

Din Ziua Cincizecimii până astăzi revărsarea Duhului Sfânt a împărțit lumea în trei:

1. Cei care au beneficiat de revărsarea Duhului – ucenicii lui Isus Hristos;

2. Cei care se mirau – mulțimea – oameni cucernici din toate neamurile;

3. Cei care își băteau joc – în Biblie cuprinși în termenul „alții”.

Regăsim aceste trei categorii chiar și astăzi:

1. sunt acei ucenici ai lui Isus Hristos autentici care beneficiază de revărsarea Duhului Sfânt și experimentează într-un mod real zi de zi trăirea și umblarea în Duhul Sfânt.

2.  există acea mulțime de oameni care încă se mai miră de faptul că Dumnezeu mai revarsă astăzi din Duhul Său cel Sfânt peste oameni, sau se miră pentru că observă anumite cazuri false.

3. cel mai regretabil, astăzi mai există „alții” care au rămas cu această atitudine de a-și bate joc. Doar dacă cauți pe youtube vei găsi secțiuni de înregistrări preluate din anumite comunități locale și însoțite de descrieri înjositoare!

Tu din care categorie faci parte? Încă te mai miri? Sau poate ești în categoria celor care își bat joc? N-ai vrea să experimentezi în mod personal revărsarea Duhului Sfânt?

CITESC: Dumnezeul tuturor metodelor

Precum Agenda 2012 este un instrument folositor care m-a ajutat să am un ritm constant în citirea Bibliei, așa încât în fiecare zi să citesc pasajul recomandat și să notez câteva idei, tot astfel doresc să mă folosesc de blogul meu pentru a citi în mod constant anumite cărți, deocamdată din biblioteca personală, apoi voi accesa și alte surse.

Iată câteva citate sugestive din cartea „Calea crucii – mai presus de umilire” scrisă de J. Gregory Mantle, publicată de Editura Perla Suferinței la Suceava în anul 2010:

„…Dumnezeu are propriu mod și timp de a face lucrurile și […] <<instituindu-Și principiile conform neprihănirii și consolidânu-Și legile pe înțelepciune, El rămâne consecvent în legăturile Sale cu omul>>.”

„…nici o persoană, biserică sau națiune nu poate să Îl înșele pe Dumnezeu, pentru că El are propriul mod și timp în care acționează.”

„Marele păcat al omului s-a îndrepatat întotdeauna în această direcție – voința noastră are prioritate în fața voinței lui Dumnezeu; o preferință pentru înclinațiile proprii în detrimentul îndatoririlor față de Dumnezeu. Este păcatul bisericii de astăzi, și explicația poziției sale demne de milă, slăbite în fața lumii.”

„Duhul Sfânt așteaptă să le arate bărbaților și femeilor modul în care crucea lui Hristos este calea spre o eliberare completă de puterea și vina păcatului; și El va sta departe de oamenii Săi atâta timp cât ei prețuiesc acele <<vederi joase>> cu care, […], este la fel de ușor pentru diavol să se lupte împotriva lui Dumnezeu…”

„…zadarnic ne imaginăm că lucrarea care dăinuiește, făcută de la amvoanele noastre, la școala duminicală, la întâlniri pe tema misiunii etc., poate fi îndeplinită prin activitate minus puterea Duhului Sfânt.”

„…Odihna vine printr-o mărturisire adevărată, o renunțare hotărâtă la păcat și printr-o curățire a naturii noastre de murdăria ei, pentru că păcatul sub orice formă e boală, opusul odihnei. […] Odihna vine în urma subjugării întregii noastre ființe lui Isus.”

„…Viețile agitate, chinuite, febrile, zbuciumate pe care atât de mulți le trăiesc, denotă cu atâta certitudine slăbiciunea cu care percepem adevărurile eterne!”

„A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a te încrede în El; a-L cunoaște perfect înseamnă a te încrede total în El, Singurul care inspiră curaj și care este secretul întregii puteri spirituale. […] În școala harului există două departamente în care se dobândește încrederea, și în ambele elevii trebuie instruiți – unul este Cuvântul lui Dumnezeu, iar celălalt umblarea cu Dumnezeu.”

Nebuni pentru Hristos vs nebuni împotriva lui Hristos

Sfântul Apostol Pavel se adresează Bisericii din Corint cu cuvintele „noi suntem nebuni pentru Hristos…” (1 Corinteni 4:10).

Astăzi suntem nebuni pentru Hristos sau nebuni împotriva lui Hristos?

Dacă dorești să-ți rezolvi o anumită problemă și asta depinde și de poziția unei persoane, care se află într-o anumită poziție în societate, cu siguranță îți vei programa o audiență la acea persoană. Dar oare în timpul audienței vorbești numai tu și apoi pleci? Cu siguranță că nu, ci vei aștepta să ți se acorde un răspuns: fie că este o soluție la problema pe care o aduci în discuție, fie că nu există, fie trebuie să aștepți până în momentul soluționării.

Dacă așa facem și e normal să facem în raport cu o persoană… oare așa facem în raport cu Hristos, Dumnezeul nostru?

Realitatea este alta… că nu suntem nebuni pentru Hristos ci nebuni împotriva lui Hristos! Dacă am fugi după ce vorbim cu o persoană fără să așteptăm răspuns în cadrul unei audiențe, cu siguranță am fi fost catalogați ca nebuni… dar de ce cu Isus Hristos ne permitem o astfel de atitudine? Și tot noi ne plângem că nu se rezolvă problemele…

De obicei, în rugăciune ne prezentăm problemele fără a-l lăsa pe Hristos să ne vorbească prin Duhul Sfânt… Rugăciunea nu este un monolog, ci trebuie să fie o convorbire directă cu Dumnezeu! De aceea, să-L lăsăm să ne spună soluțiile, să ne dea răspunsul! Poate fi un simplu gând, poate fi o idee nouă, poate fi o șoaptă abia identificabilă, care cu greu o poți distinge de celeltalte gânduri care îți tulbură mintea! Important este să-l lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească, asta însemnând să fii nebun pentru Hristos! În cazul în care vorbești doar tu, ești nebun împotriva lui Hristos!

De fapt, aici e cheia relației personale cu Dumnezeu, a sta de vorbă cu Dumnezeu, și aceasta implică timp, entuziasm, pasiune, liniște… chiar dacă în ochii oamenilor pari nebun, da! Ești nebun pentru Hristos!

Dar… astăzi comunitățile abundă de nebuni împotriva lui Hristos, aceștia sunt vizibili prin bârfă, critcă nejustificată și neargumentată, aceștia știind doar să reacționeze și nu să acționeze când aud de anumite probleme…

Nașterea din nou produce nebuni pentru Hristos și nu împotriva lui Hristos!