Eu nu mă uit la ceață, ci la Dumnezeu care stăpânește ceața

George Muller, fiind într-o călătorie cu vaporul și fiind o ceață deasă pe țărmul estic, vaporul nu mai înainta de ceva timp. Se duce la căpitan:

– Domnule căpitan, am venit să vă avertizez că trebuie să fiu sâmbătă dimineață în Quebec.

Era deja miercuri.

–Imposibil, a replicat căpitanul.

– Dacă vaporul dumneavoastră nu mă poate duce acolo, reia G.Muller, Dumnezeu va găsi un alt mijloc. N-am lipsit niciodată de la o întâlnire în 57 de ani.

– Coborâți cu mine, o să ne rugăm, continuă George Muller.

– Dar, domnule Muller, ați văzut ce deasă este ceața?

– Eu nu mă uit la ceață, ci la Dumnezeu care stăpânește ceața, ca și toate împrejurările vieții mele”.

„Doamne, s-a rugat el, ridică această ceață în cinci minute. Tu știi că sunt așteptat sâmbăta viitoare la Quebec.”

„O rugăciune de copil de 9 ani”, va zice mai târziu căpitanul, care a vrut să se roage la rândul său, dar G. Muller i-a pus mâna pe umăr:

– Nu merită osteneala. Mai întâi, nu credeți că Dumnezeu o va face, și apoi, eu cred că deja a făcut-o. Deschideți ușa, domnule căpitan, și veți vedea că nu mai este ceață.

Efectiv, dispăruse orice urmă de ceață și dl. Muller a fost sâmbăta următoare al Quebec.

Doamne, te rog să-Ți faci lucrarea prin mine

Hudson Taylor, un misionar creștin britanic timp de aproximativ 51 de ani în China și fondator al Misiunii China Inland, mărturisea: „Îl întrebam pe Dumnezeu dacă ar veni să mă ajute. Apoi am întrebat dacă pot veni să-L ajut. În cele din urmă, am încheiat prin a-i cere lui Dumnezeu să facă propria Sa lucrare prin mine.”

În țara noastră să locuiască slava

Ai vreo dorință pentru țara noastră?

S-ar putea să ne trezim că, datorită individualismului care ne-a cuprins pe unii dintre noi, să avem doar dorințe personale… fără a mai fi interesați de țara noastră, că și așa toate merg rău…

Sau prinși de curentul fariseismului, să declarăm sub o aură spirituală că noi doar suntem călători prin această lume spre o țară mai bună…

Totuși, Sfânta Scriptură ne îndeamnă în mai multe rânduri să arătăm interes față de țara în care Dumnezeu a rânduit să locuim: să ne îndeplinim rolul de cetățeni (Matei 22:21), să ne rugăm pentru autorități (1Timotei2:2), să ne îndeplinim sarcinile de angajați/angajatori (Efeseni6:5-9), ș.a. Având în vedere învățătura generală a Scripturii și în mod specific versetul 9 din Psalmul 85: „Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în țara noastră să locuiască slava.” care este dorința ta pentru țara noastră, România? 

Într-o societate tot mai sumbă, datorită egoismului și individualismului, umbrită de corupție și minciună, se mai poate ca în România să locuiască slava?

Da, acest lucru este posibil doar dacă vor exista valori reale și o bază corectă!

 

Fundamentul unei țări în care locuiește slava este constituit de oameni care se tem de Dumnezeu, pentru că aceștia vor avea parte de mântuirea Lui, oferită prin actul de răscumpărare al Fiului Său, Isus Hristos, care a plătit prin acceptarea morții și învingerea ei prin înviere. Astfel, cei care recunosc stare de păcat înaintea lui Dumnezeu și își mărturisesc păcatele sunt mântuiți. Aceștia sunt altfel de cetățeni, fiind vizibili prin valori distincte:

„Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, și dreptatea privește de la înălțimea cerurilor. Domnul ne va da și fericirea, și pământul nostru își va da roadele. Dreptatea va merge înaintea Lui, și-L va și urma, călcând pe urmele pașilor Lui” Psalmul 85:10-13.

Pentru că în țara noastră să locuiască slava trebuie să existe tot mai mulți cetățeni mântuiți, care să dea dovadă de bunătate și credincioșie, care să umble în dreptate, rezultatul imediat fiind fericirea!

Arată-ni-L pe Tatăl

Dorința ucenicului Domnului Isus Hristos, Filip, „Arată-ni-L pe Tatăl…” este dorința intrinsescă a fiecărui om. Fiind creați după chipul și asemănarea Lui există în noi acea dorință de a-L vedea pe Dumnezeu.

Stând de vorbă cu anumiți tineri care se compromit cu atracțiile lumii, am văzut că aceștia impuneau condiția pentru a se schimba în a-L vedea pe Dumnezeu.

Așadar, dorința lui Filip este una normală și chiar Însăși Hristos nu refuză să răspundă acestei dorințe, numai că ne arată calea, modul în care Îl putem vedea pe Dumnezeu:

„Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă  M-ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu. Și de acum Îl cunoașteți și L-ați văzut.” Ioan 14:6

 „Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” Ioan 14:9

Înțelegem că:

1. Privind la Isus ÎL vom vedea pe Dumnezeu Tatăl!

2. Prin Isus Hristos vom ajunge la Dumnezeu Tatăl!

3. Citind din Sfintele Scripturi despre Isus ÎL descoperim pe Tatăl Dumnezeu!

Tânjești după Dumnezeu? Dorești să-L vezi precum Filip altădată?

Acum ÎL poți vedea!

Deschide Biblia, citește despre Isus Hristos și-L vei descoperi pe Dumnezeu Tatăl!

Sfărâmă tiparele!

Precum ucenicii lui Hristos, care provin dintr-un mediu iudaic, ne-am format anumite tipare, care au drept sursă mediul religios în care ne-am trezit! Da… crescând într-un anumit mediu religios este inevitabil conturarea anumitor tipare specifice acelui mediu, ce conțin reguli, rânduieli, lucruri cu care ne-am obișnuit atât de mult, încât dacă se dorește o schimbare ne simțim deranjați!

Totuși cei care stau într-o legătură permanentă cu Dumnezeul adevărat vor realiza că tiparele lor vor fi sfărâmate prin ascultare de Dumnezeu!

Asta s-a întâmplat la un moment dat în cursul vieții ucenicilor, inițial de o astfel de experiență având parte apostolul Petru. Obișnuit deja cu atmosfera din cetatea Iope, cu oamenii pe care îi învăța de ceva timp, cu confortul din casa lui Simon tăbăcarul, dar totuși într-o legătură continuă cu Dumnezeu, în timp ce se afla în părtășia personală cu Dumnezeu în rugăciune pe acoperișul casei, Dumnezeu hotărăște o schimbare în viața acestuia, în lucrarea acestuia! De remarcat este faptul că nu arată nici măcar un moment împotrivire sau rezistență, ci într-o ascultare necondiționată, ce cu siguranță izvorăște din legătura sa permanentă cu Dumnezeu în rugăciune, Petru se ridică, îi întâmpină pe oamenii trimiși de sutașul Corneliu și apoi împreună cu aceștia merge în casa unor oameni ce aparțin neamurilor, contrar tradiției și legii iudaice! Astfel tiparul în care a trăit până acum Petru este sfărâmat de Dumnezeu!… și nu numai în viața lui, ci treptat și în viața celor care-l însoțeau și apoi în viața apostolilor și fraților din Iudea (Fapte 10,11).

Dar oare tiparele din viețile noastre când se vor sfărâma? Oare care este motivul pentru care acestea încă există? Lipsa unei legături permanente cu Dumnezeu? Frica de cei din jur? Confortul sau comoditatea?

Dumnezeu dorește să sfărâme tiparele! El dorește o schimbare în viața noastră, chiar dacă asta implică ieșirea din confortul nostru sau din ritmul normal al vieții noastre. Singurul lucru necesar este disponibilitatea: adică să identifici tiparul pe care Dumnezeu vrea să-l sfărâme prin descoperirea pe care o primești de la El, și apoi să trăiești în ascultare de El în fiecare detaliu al vieții tale! E greu? Nu pare… Doar trebuie să ieșim din ritmul nostru și Dumnezeu va lucra într-un mod extraordinar!

Ești gata să-ți schimbi ritmul? Sfărâmă tiparele!

Mă rog în scris

E o putere extraordinară în rugăciune: simți că Dumnezeu te ascultă, simți liniște și eliberare, vezi cum lucrurile dorite se împlinesc, conștientizezi protecția lui Dumnezeu în viața ta! Când te rogi sincer lui Dumnezeu e imposibil să nu simți puterea rugăciunii!

Numai că, în perioada contemporană, suntem cu atât de multe probleme, încât „toată ziua suntem într-o fugă”, totodată acestea îți aduc o mulțime de gânduri în minte.

Și… chiar dacă îți găsești timp de rugăciune, e atât de greu să te rogi… e o luptă imensă în rugăciune! Uneori simți că nu te poți ruga, sau începi rugăciunea și te trezești gândindu-te la problemle prin care treci…

Astfel, se creează în mintea noastră o mare învălmășeală de gânduri… încât ajungi în anumite momente ale zilei să te gândești: „dar eu m-am rugat astăzi?” Da… trebuie să recunoaștem că astăzi există o mare luptă în rugăciune! Iar ca Satan să nu aibă de câștigat, trebuie să ne rugăm și trebuie să ne formăm chiar strategii în a ne ruga eficient, pentru ca să simțim în viața noastră puterea rugăciunii!

Eu am decis să mă rog în scris! Da, iau o foie pe care o am la îndemână și încep să scriu rugăciunea, sunt cuvinte sincere ce izvorăsc din inima mea, care sunt adresate către Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt.

Știți ce mă gândeam… când îmi fac proiecte de lecții, pentru a preda elevilor sunt organizat, țin cont de fiecare detaliu și moment al orei, precum cel de captare a atenției elevilor; când îmi fac o schiță de predică, o fac cât mai riguros organizată, în trei puncte, după regulile homileticii… Tot așa, de ce să nu fiu organizat în cel mai important aspect al vieții de credință: RUGĂCIUNEA?

Așa că am decis: mă voi ruga în scris, nu numai în scris, dar și în scris! Da, voi exprima lauda mea, mulțumirea mea, nevoile, dorințele mele înaintea lui Dumnezeu pe puncte, anumite nevoi fiind adresate lui Dumnezeu Tatăl, altele fiind adresate lui Dumnezeu Fiul, iar nu în ultimul rând lui Dumnezeu Duhul Sfânt!

Descoperă inamicul! E o ființă creată…

         Dumnezeu este Singurul care a existat din eternitate, nefiind creat vreodată! El a creat toate ființele, atât cele umane cât și cele spirituale. Biblia prezintă că Dumnezeu a creat îngerii, heruvimii și serafimii (Geneza 3:24, Isaia 6:1-7, Apocalipsa 4:6-9), dar și pe Satan (Ezechiel 28:13,15).

            Satan n-a fost plin de nelegiuire în momentul în care a fost creat, ci dimpotrivă, avem detalii că a ajuns „la cea mai înaltă desăvârșire”, că era „plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe” (Ezechiel 28:12), numele lui, de Lucifer, având semnificația de „cel luminos și strălucitor” (Isaia 14:12).

            Din câteva expresii biblice din Isaia 14:13-14 se observă că Satan a căzut dorită înălțării sale prin mândrie, ceea ce a condus la revoltă împotriva Creatorului, dorind să fie ca EL… Cât de absurd poate fi! Expresiile sunt: „Mă voi sui…”; „Îmi voi ridica scaunul mai pe sus de stelele lui Dumnezeu…”; „Voi ședea pe muntele adunării…”; „Mă voi sui deasupra vârfului norilor…”; „Mă voi face ca Cel Prea Înalt…”. Această atitudine a fost pedepsită de Dumnezeu prin faptul că a fost aruncat „… de pe muntele lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:16), și chiar Isus afirmă că „am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer” (Luca 10:18), în ultima carte din Biblie fiindu-ne oferită o imagine mai completă asupra căderii: „Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, acela care înșeală întreaga lume a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.”

Cât timp a fost în Cer, Satan a încercat să-i influențeze și să-i câștige pe îngeri. Fiind aruncat pe Pământ, Satan încearcă să influențeze oamneii și să-i atragă de partea lui.

Având în vedere aceste adevăruri, nu alege să lupți împotriva cui nu trebuie, adică împotriva celor din jur, a oamenilor! Ci concentrează-ți lupta asupra inamicului, acesta fiind Satan, care este o ființă limitată, existența lui inițială fiind datorită lui Dumnezeu!

„Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva demonilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12).