ATENȚIE: Formalismul ucide!

Când vine vorba de formalism, întotdeauna Mântuitorul are un mesaj radical! De ce? Pentru că acesta duce la moarte spirituală, care dacă se întâlnește cu moartea fizică, duce la moarte veșnică. Nu degeaba Isus are predici categorice împotriva fariseilor în Luca 11:39-44:

„Voi, fariseii, curațați pe dinafară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate! Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi! […] Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi și să fiți salutați în piețe! Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!”formalismul-ucide

Formalismul apare atunci când se pune accent mai mult pe „partea dinafară” în detrimenul celei interioare! Formalismul ia naștere când atenția ne este concentrată asupra lucrurilor vizibile, pierzând din vedere lucrurile invizibile, sau mai exact cele spirituale.

Atunci când o persoană alunecă în formalism va descoperi că în interior are mari probleme. Când trăirea credinței se rezumă la formalism, acea trăire constă în jaf și răutate. Astfel, în locul dragostei apare ura, în locul iertării răzbunarea, în locul rugăciunii bârfa, ș.a. Totul se rezumă la a fi plini de jaf și de răutate. Și avem impresia că Dumnezeu este un om care nu vede, care se uită doar la partea vizibilă… Ce bine mai știu unii să se ascundă de oameni, dar de Dumnezeu e imposibil!

Atunci când un lucru este pornit din interior, din inimă, din pasiune toate vor fi curate, toate acțiunile noastre vor fi bine intenționate, pentru că în interiorul  unui creștin autentic locuiește Dumnezeirea în toată plinătatea prin Duhul Sfânt!

Dar dacă vom continua în formalism, urmările vor fi pe măsură: goana după funcții și poziții în sfera religioasă, dezbinări ale comunităților, ore de rugăciuni de la 09:00 la 10:00 duminică de duminică care să fie doar făcute, predici obositoare ale unor „slujitori” însetați după amvon, că doar amvonul în concepția acestora este „scaunul de onoare al fariseilor”! Toți cei ce sunt luați de acest val nu sunt decât „morminte care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe”. Nu se văd pentru că au o aură de spiritualitate, iar oamenii umblă fără să știe, pentru că au adormit drogați de formalismul acestora! Aceasta este realitatea din numeroase comunități evanghelice! O realitate cruntă, dură, cu care s-a confruntat Însuși Isus Hristos! Istoria se repetă! Dacă Hristos S-a confrunat cu o astfel de problemă, cu atât mai mult noi acum! Esența mesajului Domnului Isus este: FORMALISMUL  UCIDE!

De câte ori a fost ispitit Isus Hristos?

La o astfel de întrebare, probabil că te duci cu gândul la evenimentele descrise în Evanghelia după Matei capitolul 4, unde găsești Ispitirea Domnului Isus Hristos. Și ne gândim la un răspuns imediat: de trei ori!

Dar nu este așa, pentru că Isus a fost ispitit de diavolul deseori prin intermediul oamenilor cu care interacționa, prin farisei, saduchei, chiar și prin ucenicii lui Hristos.

„Fariseii şi Saducheii s-au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.” Matei 16:1

„Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: […]” Matei 19:3

„Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: …” Matei 22:35

„Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine!” Matei 16:22-23

Așadar, Isus a fost ispitit deseori de diavolul în diverse forme și prin diferite persoane. Dacă Mântuitorul nostru s-a confruntat cu ispita atât de des, tot astfel și noi suntem ispitiți zilnic. Important este să fim învingători! Cum e posibil? Nu prin eforturi proprii ci prin harul și puterea lui Dumnezeu și cu ajutorul Cuvântului Său.

Să se arate în TINE lucrările lui Dumnezeu!

Când ajungem să înfruntăm o situație dificilă deseori în gândirea noastră apar întrebări de genul: „Doamne ce-am făcut?”, „De ce iar mă pedepsești?”, „Oare iar te-am supărat cu ceva?”… sau dacă unei persoane pe care o cunoaștem i se întâmplă ceva rău începem să ne mirăm: „Vaiii… Dar oare cu ce l-a supărat pe Dumnezeu?”, „Trebuie să fi făcut ceva că altfel nu-l pedepsea Dumnezeu!” O astfel de gândire aveau și ucenicii Domnului Isus… iar Mântuitorul folosește suferința unui om pentru a aduce o corecție în gândirea ucenicilor! În dreptul orbului din naștere (întâmplare expusă în Ioan 9:1-12) Isus, în calitate de Dumnezeu Atotștiutor afirmă: „n-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lurările lui Dumnezeu”.

Te-ai gândit până acum că suferința ta este îngăduită de Dumnezeu pentru a se arăta lucrările Lui? În situația dificilă prin care treci Dumnezeu dorește să se proslăvească! Cu această perspectivă fața ta se va lumina, zâmbetul îți va însenina fața și pacea va învălui ființa ta. Ce onoare, să fii ales de Dumnezeu pentru ca El prin viața ta să-și arate lucrările Sale!

NU va fi ușor în contextul zilelor noastre să-ți păstrezi această perspectivă…  vor fi creștini ce se pretind ucenici ai lui Isus, dar n-au stat în studirea Cuvântului ci au rămas la servirea laptelui duhovnicesc care vor afirma că ai păcătuit sau că părinții tăi sunt de vină! Vor fi oameni religioși, precum fariseii din perioada în care Isus pășea pe pământ, care te vor supune la tot felul de întrebări, te vor interoga până vei ajunge să adopți gândirea defectuoasă a lor! Chiar credeți că nu există astăzi farisei? Îi găsiți chiar lângă voi, unii ocupă chiar o poziție de conducere! L-am auzit pe un pastor afirmând: „Tu nu ai nimic din Dumnezeu!” exact cum i-au spus fariseii orbului din naștere vindecat de Isus: „Tu ești născut cu totul în păcat … și vrei să ne înveți pe noi?”. Oare o astfel de afirmație poate exista în gura unui om al lui Dumnezeu? Chiar și celui mai mare bețivan și celui mai mare infractor condamnat pe viață, nu-i poți spune că n-are nimic din Dumnezeu, pentru că dacă n-ar avea NIMIC din Dumnezeu n-ar exista! De asemenea, vor fi momente poate chiar când și părinții nu vor putea să-ți ia apărarea din frica de-a ajunge în anumite situații neplăcute, create tot de oamenii religioși… Sau pur și simplu pentru că au trecut în bucuria cerului!

În ciuda tuturor acestor lucruri… nu renunța nici un moment la perspectiva lui Isus Hristos: „Să se arate în TINE lucrările lui Dumnezeu!”