Pedepse radicale pentru înșelăciune

Citind Biblia mi-a atras atenția în mod deosebit două pedepse radicale rânduite de Dumnezeu pentru înșelăciune. Una dintre ele are în vedere înșelăciunea aproapelui, iar una vizează relația omului cu Dumnezeu.

În Geneza 21:14 scrie: „Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.”

Iar în Geneza 22:20 scrie: „Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârșire.”

Deși aceste două pedepse sunt exprimate în contextul vechiului legământ, a prezentării Legii prin Moise, totuși este foarte înțelept să ne întrebăm: „Dumnezeu și-a schimbat perspectiva asupra acestor lucruri?”

Observ o hotărâre vehementă din partea lui Dumnezeu în exprimarea celor două pedepse și cred că această hotărâre este veșnică, pentru că avem un Dumnezeu neschimbat!

Dar oare câți lucrează astăzi cu răutate împotriva aproapelui? Câți sunt care acționează cu viclenie împotriva celor din jurul lor, și chiar împotriva fraților? Câți sunt astăzi care omoară cu vorba pe cei din jur: jignindu-i, ocărându-i, bârfindu-i, pizmuind, etc.? Păcatul în acest sens se conturează în dimensiuni înspăimântătoare!

Iar apoi societatea de astăzi mustește de dumnezei străini, care sunt în „n” forme și în fața cărora oamenii se închină acordând mult mai mult timp decât Dumnezeului adevărat! Mulți investesc timpul lor, entuziasmul lor, vlaga lor, vitalitatea vieții în activități ce n-au legătură cu cerul! Și astfel dau tot ce au mai bun dumnezeilor străini, uitând de Dumnezeul adevărat…

Suntem în harul lui Dumnezeu, dar oare în trăirea noastră n-am uitat dreptatea Celui ce este veșnic Sfânt!?!

Tiranii harului

Există o discrepanță uluitoare între imaginea biblică a manifestării harului lui Dumnezeu și modul în care creștinii din perioada contemporană trăiesc în harul lui Dumnezeu.

Privind la versetul 14 din Ioan 1: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” vom realiza cât de profund este Cuvântul lui Dumnezeu și cât de departe ne aflăm de Adevărul Biblic în trăirea de zi cu zi…

Cel care a adus harul lui Dumnezeu în lume este Isus Hristos, o dată cu întruparea Lui debutând epoca harului! Totuși oamenii nu înțeleg și nu acceptă harul lui Dumnezeu pentru că l-am exclus pe Isus Hristos din perspectiva noastră. Vom experimenta harul și vom înțelege adevărul doar atunci când Isus Hristos este implicat în viața noastră.

De multe ori ne batem cu pumnul în piept că avem călăuzire… Dar oare în călăuzirea noastră are implicații Hristos sau această călăuzire are la bază o fire coruptă de păcat și o gândire bazată pe egoism? Cât timp Hristos nu face parte din perspectiva noastră putem fi siguri că acea călăuzire este total greșită.

Ne lăudăm cu importante relații de frățietate… Dar oare în relațiile cu cei care interacționăm zilnic este implicat Hristos sau acestea au la bază interese sociale meschine? Cât timp Hristos nu e parte a relațiilor noastre cu cei din jur  putem fi siguri că acele relații vor fi temporare și poate chiar cu consecințe dureroase.

Liderii religioși se implică în numeroase probleme ale creștinilor… Dar oare au descoperire prin Hristos asupra acelei probleme specifice și urmează modelul lui Hristos în soluționarea problemei sau sunt conduși de curiozitate, interogând și amenințând spre a soluționa problemele? Cât timp n-au autoritate prin Hristos liderii evanghelici nu vor avea nici o contribuție pozitivă în viața oamenilor ci mai degrabă vor fi uneltele Diavolului.

Având în vedere contextul versetului de mai sus cei care privesc slava lui Hristos:

1. Realizează că au fost făcuți prin Isus Hristos v. 3 din Ioan 1

2. Conștientizează că au viață prin Isus Hristos – viață fizică și spirituală v. 4

3. Au perspectiva biruinței asupra păcatului și lucrării Diavolului v. 5

4. Au responsabilitatea de a fi martori ai lui Isus Hristos v. 7

5. Sunt născuți din Dumnezeu v. 13

Doar acei care privesc slava lui Hristos sunt copii ai lui Dumnezeu și umblă în harul lui Dumnezeu! Dar… există atât de mulți tirani ai harului lui Dumnezeu, care și-au luat eticheta de „pocăit” și poate chiar ocupă o poziție de conducere în vreo comunitate de creștini și care se raportează precum ei ar fi absolutul.

Tiranii harului încearcă să-și impună voința în orice împrejurare uitând că de fapt convingerea unei persoane este lucrarea Duhului Sfânt!

Tiranii harului asupresc pe cei din jur și nu încercă să le înțeleagă cu adevărat nevoile, sentimentele și emoțiile…

Prea mulți „pocăiți” terorizează pe alții prin modul lor de a fi, aceasta fiind o consecință a scoaterii din perspectiva lor pe Isus Hristos, pentru că de fapt nu sunt născuți din Dumnezeu.