Când ne gândim la „ceva ce se face în ascuns” imediat atenția noastră este îndreptată spre conotația negativă a expresiei. Într-adevăr, „în ascuns” se întâmplă multe lucruri rele, despre care Biblia spune că este o rușine în a fi menționate: „căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns” (Efeseni 5:12), în pronumele „ei” sunt încadrați aici oamenii neascultători de Dumnezeu, potrivit contextului biblic.
Totuși Isus Hristos recomandă ca anumite acțiuni să fie făcute în ascuns:
1. Milostenia trebuie făcută în ascuns, în așa fel încât „să nu știe stânga ta ce face dreapta”, o exprimare atât de sugestivă pentru a relata confidențialitatea unei asemenea practici.
2. Rugăciunea trebuie practicată în mod prioritar „în odăiță”. „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:6). Acest verset îi vizează în mod deosebit pe cei care se roagă doar la Biserică, considerând că rugăciunea trebuie practicată doar în cadrul Bisericii.
3, Postul trebuie practicat nu pentru a arăta oamenilor, ci Tatălui ceresc, care este în ascuns și vede în ascuns (Matei 6:18).
Aceste trei discipline spirituale sunt tratate de Domnul Isus în contrast cu practica fățarnicilor din acea vreme, care sunau din trâmbiță atunci când făceau milostenie, pentru ca să fie slăviți de oameni; cărora le plăceau să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni; care atunci când posteau își sluțeau fețele, ca să arate oamenilor că postesc.
Dacă aceste trei elemente ale vieții de credință sunt practicate „în ascuns” atunci pentru fiecare în parte Isus Hristos spune că un credincios va fi răsplătit de Tatăl ceresc. Cea mai mare răsplată va fi viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că fără aceste discipline spirituale practicate „în ascuns” un creștin nu poate avea parte de Împărăția Lui.
Andrei Varasciuc 