Citeam profeția lui Ioel și mi-a atras atenția două versete din capitolul 2:
„Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet! Sfâșiați-vă inimile nu hainele și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.” 
Potrivit acestei profeții biblice a fi creștin înseamnă a avea inima sfâșiată. Suntem tentați deseori să facem acte exterioare care să demonstreze întoarcerea la Dumnezeu, în genul sfâșierii hainelor, dar până nu ne sfâșiem inimile nu există o întoarcere autentică spre Dumnezeu.
Este pus un accent deosebit pe urgența unei astfel de acțiuni de la începutul celor două versete „dar chiar acum”! Autoritatea este menționată prin „zice Domnul”. Punând cele două aspecte împreună vom înțelege importanța întoarcerii la Dumnezeu. Iar aspectele exterioare a întoarcerii la Dumnezeu prin sfâșierea inimilor noastre sunt: postul, plânsetul și bocetul.
Atunci când ne întoarcem la Dumnezeu sfâșiindu-ne inimile vom descoperi un Dumnezeu milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate. Vei fi compleșit de imaginea UNUI ASTFEL DE DUMNEZEU!
Andrei Varasciuc 