ATENȚIE: Formalismul ucide!

Când vine vorba de formalism, întotdeauna Mântuitorul are un mesaj radical! De ce? Pentru că acesta duce la moarte spirituală, care dacă se întâlnește cu moartea fizică, duce la moarte veșnică. Nu degeaba Isus are predici categorice împotriva fariseilor în Luca 11:39-44:

„Voi, fariseii, curațați pe dinafară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate! Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi! […] Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi și să fiți salutați în piețe! Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!”formalismul-ucide

Formalismul apare atunci când se pune accent mai mult pe „partea dinafară” în detrimenul celei interioare! Formalismul ia naștere când atenția ne este concentrată asupra lucrurilor vizibile, pierzând din vedere lucrurile invizibile, sau mai exact cele spirituale.

Atunci când o persoană alunecă în formalism va descoperi că în interior are mari probleme. Când trăirea credinței se rezumă la formalism, acea trăire constă în jaf și răutate. Astfel, în locul dragostei apare ura, în locul iertării răzbunarea, în locul rugăciunii bârfa, ș.a. Totul se rezumă la a fi plini de jaf și de răutate. Și avem impresia că Dumnezeu este un om care nu vede, care se uită doar la partea vizibilă… Ce bine mai știu unii să se ascundă de oameni, dar de Dumnezeu e imposibil!

Atunci când un lucru este pornit din interior, din inimă, din pasiune toate vor fi curate, toate acțiunile noastre vor fi bine intenționate, pentru că în interiorul  unui creștin autentic locuiește Dumnezeirea în toată plinătatea prin Duhul Sfânt!

Dar dacă vom continua în formalism, urmările vor fi pe măsură: goana după funcții și poziții în sfera religioasă, dezbinări ale comunităților, ore de rugăciuni de la 09:00 la 10:00 duminică de duminică care să fie doar făcute, predici obositoare ale unor „slujitori” însetați după amvon, că doar amvonul în concepția acestora este „scaunul de onoare al fariseilor”! Toți cei ce sunt luați de acest val nu sunt decât „morminte care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe”. Nu se văd pentru că au o aură de spiritualitate, iar oamenii umblă fără să știe, pentru că au adormit drogați de formalismul acestora! Aceasta este realitatea din numeroase comunități evanghelice! O realitate cruntă, dură, cu care s-a confruntat Însuși Isus Hristos! Istoria se repetă! Dacă Hristos S-a confrunat cu o astfel de problemă, cu atât mai mult noi acum! Esența mesajului Domnului Isus este: FORMALISMUL  UCIDE!

Curtea Scripturală validează sau invalidează

În aceste zile toate privirile sunt ațintite asupra Curții Constituționale, care va trebui să ia o decizie în ceea ce privește Referendumul pentru demiterea Președintelui României, decizia constând în validarea sau invalidarea Referendumului.

Mai presus de decizia Curții Constituționale este decizia „Curții Scripturale”. Adevărata tragedie a acestui secol este că cei mai mulți au pierdut din vedere că urmează un verdict al Dumnezeirii de validare sau invalidare a identității creștinului în Isus Hristos. Judecătorul Suprem care va lua decizia cea mai corectă, pentru că El cunoaște gândurile, intențiile și cele mai ascunse lucruri din inima omului, este Isus Hristos. În Sfânta Scriptură la Marcu 4:22 scrie: „Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină”.

Dacă pentru Curtea Constituțională legile și Constituția sunt cele care conduc spre o decizie, pentru Judecata Finală Scriptura, cunoscută sub numele de Biblie, va fi reperul final după care se va lua decizia pentru stabilirea destinației tale eterne, Raiul sau Iadul. Iar dacă Constituția are lacunele ei, Biblia este infailibilă, adică fără greșeală. Apostolul Pavel spune în Romani 2:16 că „Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” Termenul „Evanghelia mea” este folosit cu referire la Evanghelia lui Isus Hristos și implicit la întreaga Sfântă Scriptură.

Pentru a avea parte de bucuria Cerului citești Biblia? Trăiești potrivit Sfintelor Scripturi pentru ca la sfârșitul acestei lumi să se valideze identitatea ta de copil al lui Dumnezeu și astfel să ai intrare în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu?

Isus Hristos se adresează ucenicilor astfel în Matei 19:28: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

CITESC: Idolul „eu”

„Acest idol plin de ură va petrece ani buni uneltind să scape din mâna lui Dumnezeu. Nu în ascultarea discursurilor lui, ci în expunerea idolului la o distrugere totală vom găsi adevărata noastră bogăție și plăcere, pentru că bijuterii de o valoare neprețuită îi așteaptă pe cei care au învățat secretul de a-și pierde viața de dragul lui Hristos pentru a o regăsi.”

„Oamenii plini de ei, egocentriști, neatinși, nezdrobiți, nu sunt de mare folos; ei „stau singuri”, trăind vieți izolate din cauza indiferenței egoiste manifestată față de ceilalți, dar nu și față de ei înșiși. Ei protestează în fața providenței lui Dumnezeu deoarece sinele este deranjat în confortul lui; se simt foarte ușor jigniți și sunt greu de împăcat deoarece stima față de propriul eu le-a fost afectată; ei însetează și beau cu nerăbdare din flatările și laudele oamenilor deoarece ele încurajează dragostea de sine. Sunt mândri și egoiști, pentru că le place să se închine la altarul sinelui; nu doresc să dea bani sau timp pentru lucrarea lui Dumnezeu în lume pentru că vor să folosească timpul pentru propriul interes, iar averea pentru satisfacerea proprie. Pedeapsa inevitabilă a unei astfel de vieți este că, dându-se înapoi din fața morții față de sine, ei mor în sine pentru că trebuie să existe o pierdere totală a sinelui fie în Dumnezeu și pentru El, fie fără El.”

„Sinele este esența personalității. Există trei elemente componente ale personalității umane – gândire, simțire, voință. Toate aceste elemente ale sinelui nostru au fost deformate și alterate de Căderea noastră.”

„Nu ne putem baza pe gândire. Ea înlocuiește întunericul cu lumina și invers. Și-a pierdut capacitatea normală de a evalua lucrurile, și este setată pe a câștiga lumea, spre pierzarea sufletului.”

Sentimentele sunt stricate, căutând mai degrabă lucrurile de jos decât pe cele de sus. Lujerii lor sunt îndreptați spre pământ, nu spre cer. Iubesc lumea și o preferă în defavoarea dragostei Tatălui.”

Voința și-a pierdut puterea regală. Este puternică atunci când ar trebui să fie slabă și este slabă atunci când ar trebui să fie tare. Spune „nu” atunci când ar trebui să spună „da”; și „da” când ar trebui să spună „nu”.”

„Egoistul este o ființă demnă de milă. Întregul prim-plan al tabloului său este dominat de o figură sinistră, SINELE. EUL este prezent peste tot.”

„Sinele este pretutindeni, multiplicat, iar el este înșelat.”

Luther: „Îmi este teamă mai mult de inima mea decât de papă și de toți cardinalii săi. Îl am în mine pe marele papă, EUL.”

„Puțini recunosc faptul că sinele necrucificat întinează și pătează slujba noastră pentru Dumnezeu și pentru om.”

„Cine nu tânjește să predea acest idol plin de ură spărgătorului de idoli, Isus Hristos!? Doar El poate corecta și lumina gândirea prin Cuvântul Său. Doar El poate câștiga sentimentele. Doar El poate purifica motivele și intențiile. Doar El poate cuceri și întări voința. Doar El poate detrona uzurpatorul care nu ar abdica niciodată, dar a cărui dorință de a poseda Sufletul omului, parțial dacă nu în totalitate, este atât de intensă că ar lupta până la ultima tranșee în ura lui pentru Emanuel, Proprietarul lui de drept, și, în dorința lui, ar distruge, dacă este posibil, pe vreunul dintre cei răscumpărați.”

„Calea crucii înseamnă, deci, înfrângerea egoismului, fiindcă înainte ca viața divină să poată răsări în noi, sinele trebuie să moară.”

„Acest idol poate chiar să-și asume caracterul unui apărător al învățăturii despre sfințenie și am putea să ne certăm cu privire la terminologie și să spunem cele mai dure lucruri despre aceia care îndrăznesc să gândească diferit. Acesta este motivul pentru care fariseii L-au urât pe Hristos și L-au dat la moarte pe Cruce.”

„Sinele nostru dereglat trebuie văzut în lumina lui Dumnezeu și lucrarea Lui poate fi înfăptuită numai printr-o deposedare de noi înșine. Această moarte continuă față de sine este ceea ce constituie viața de credință.

„Nu există nici o speranță pentru noi decât în Isus Hristos. El trebuie să lupte pentru noi. Eul meu plin de ură este și dușmanul Lui. El trebuie să îl înfrângă, să-l supună, să îl distrugă, să îl elimine, altfel niciodată nu vom câștiga.”

Aceste citate sunt din cartea „Calea Crucii”  scrisă de J. Gregory Mantle – Editura Perla Suferinței. Mai multe citate AICI!

Ajunge zilei necazul ei

Citind Biblia potrivit Agendei 2012 m-am oprit în dreptul unei propoziții scurte, cu care de fapt se încheie și capitolul 6 din Evanghelia după Matei: „Ajunge zilei necazul ei”.

Dacă am înțelege profunzimea acestei afirmații, rostită de Însuși Fiul lui Dumnezeu, n-am cunoaște ce este depresia, n-am simți ce este stresul și n-am avea nopți neliniștite. Într-o astfel de afirmație se află cheia unei trăiri zilnice în voia lui Dumnezeu!

De ce îți frămânți mintea cu ceea ce nu poți rezolva astăzi? De ce te gândești într-un mod atât de intens asupra lucrurilor ce știi că trebuie să le faci mâine, sau săptămâna viitoare?

Ne concentrăm atât de intens pe problemele din viitor încât nu mai vedem problemele de astăzi! Ne frământăm atât de mult cu ceea ce urmează în zilele următoare, fără să ne dăm seama că astăzi noi avem de rezolvat anumite lucruri, și astfel nu reușim să facem NIMIC! Îngrijorarea și preocuparea intensă și fără rost cu lucrurile ce trebuie să le facem în VIITOR ne întunecă perspectiva asupra lucrurilor pe care trebuie să le facem ACUM!

Este o strategie a celui rău: de a da de lucru minții noastre cu lucruri care ne stau în față, dar la care nu am ajuns, sau încă nu ne confruntăm cu ele. De ce? Pentru ca să nu fim atenți la lucrurile pe care le facem acum! Și astfel… ne trezim înfrânți, ineficienți, obosiți, stresați, răniți și că am rănit pe alții. Toate acestea pentru că nu înțelegem „necazul” și responsabilitatea zilei în care trăim!

Dacă este vorba de un „necaz” al zilei în care nu mai putem face nimic, în loc să-L invităm pe Isus Hristos să intervină imediat, începem să ne gândim asupra consecințelor necazului în viitorul imediat sau mai îndepărtat: Ce o să fac mâine dacă nu trec învingător prin acest necaz? Totul se va nărui… Când de fapt trebuie să înțelegem că trebuie să ne rugăm într-un mod specific pentru necazul de astăzi, ca Dumnezeu să intervină acum și să schimbe acea situație imposibilă din punct de vedere uman. Ajunge zilei necazul ei, nu mai crea prin imaginația ta o altă serie de necazuri, pentru că Isus Hristos aduce soluția pentru necazul tău de astăzi.

Dacă este vorba de un „necaz” al zilei în sensul de responsabilitate pe care o avem astăzi de îndeplinit, suntem tentați deseori să privim la responsabilitățile pe care le avem mâine, să ne gândim că sunt atât de grele, atât de solicitante, încât lăsăm responsabilitățile de astăzi neîndeplinite sau îndeplinite în mod superficial, pentru că nu am înțeles că „îi este de ajuns zilei responsabilitatea ei”. Și mai dureros ar fi să descoperim la sfârșitul unei zile că datorită frământării noastre atât de intense nu am reușit să facem NIMIC din ceea ce trebuia să facem astăzi, aceasta înscriindu-se într-o conștientizare de ultim moment al zilei…

Ajunge zilei necazul ei… nu mai adăuga alte gânduri și planuri pe care nu le poți realiza astăzi!

Conștientizează „necazul zilei de astăzi”, realizează responsabilitatea zilei de astăzi, și nu uita ca în toate să ceri intervenția lui Isus Hristos pentru „necazul zilei”, iar acolo unde tu nu mai poți face nimic, Isus va face totul!

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi”

Citind pasajul pentru ziua de astăzi conform Ghidului de citire a Bibliei 2011 mi-a atras atenția o declarație făcută de Isus Hristos ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18). Un cuvânt atât de puternic și de actual în contextul vremurilor pe care le trăim.

Unii poate nu se simt orfani pentru că îl au ca tată pe diavolul, pentru că Însuși Isus Hristos acuză foarte radical pe ascultătorii săi: „Voi aveţi de tată pe diavolul” (Ioan 8:44).

Dacă ești un creștin autentic cu siguranță vei avea momente în viață când te vei simți orfan, în sensul de a simți dorul de a-L vedea pe Isus Hristos față în față. Da… vorbim cu El zi de zi prin rugăciune, iar când deschidem Scriptura ne vorbește într-un mod personal. Dar este în noi acea dorință după mai mult din Dumnezeire, acel dor după o împlinire mai deplină, nevoie ce ne va fi îndeplinită într-un mod deplin în momentul revenirii lui Hristos!

În contextul acestei declarații Isus ne spune: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”. Există evenimente care se petrec în viața noastră care ar putea să ne tulbure, dar putem trece prin aceste momente când privim cu credință spre Împărăția lui Dumnezeu, unde există „multe locașuri”. De asemenea există o ură din partea lumii, din partea celor care îl au ca tată pe diavolul, care se manifestă cu înverșunare față de noi, dar trebuie să avem întotdeauna în mintea noastră cuvintele lui Hristos „dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” Se va dezlănțui o prigonire ce se va manifesta într-un mod atât de dureros încât Isus ne avertizează în Ioan 16: „au să vă dea afară din sinagogi” – echivalentul de astăzi ar fi – au să vă dea afară din biserici; „oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” – dacă luăm în calcul cuvintele lui Isus din Predica de pe Munte știm că astăzi mulți ucid cu vorbe aruncate fără nici un discernământ, sub eticheta că ei „mustră” pentru îndreptare.

Privind la toate acestea Isus ne avertizează că un ucenic al lui Hristos va avea de suferit atât din partea lumii, cât și din partea celor care se numesc „frați”. Da, întotdeauna vor exista lupte care vin din afară, cât și din interior! Când privești de multe ori la discriminările ce se fac creștinilor evanghelici în societate și în școlile din România este imposibil să nu te tulburi… Când privești la despărțirile comunităților evanghelice pe fond de ceartă este imposibil să nu te tulburi…

Totuși prin lucrarea Mângâietorului de astăzi, adică a Duhului Sfânt care este în noi, și cu perspectiva Cerului vom putea să gustăm cu bucurie din întoarcerea lui Isus Hristos!