O mână puternică

În momentul în care Dumnezeu hotărăște să scoată poporul Israel din Egipt, El se descoperă lui Moise și-i vorbește, accentuând că vor fi izbăviți de sub robia grea a egiptenilor de „o mână puternică” –  mi-a atras atenția această expresie care se repetă deseori în mesajul pe care îl transmite Dumnezeu lui Moise:

„Știu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică.” (Exodul 3:19)

„Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îi va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din țara lui.” (Exodul 6:1)

Mă gândeam că un astfel de popor putea fi scos din Egipt și altfel, mai ales că se accentuează deseori în Biblie că în acel moment al robiei poporul era foarte mare la număr, și pe zi ce trecea aceștia se înmulțeau foarte mult. De frică egiptenii îi puneau la muncă, pentru ca aceștia să nu se răscoale împotriva lor! Dumnezeu îi putea chema să lupte, având în vedere că după ce ieșeau din Egipt aveau să dea piept și să lupte cu multe popoare, până la ocuparea țării Canaan.

Totuși Dumnezeu alege ca la pornirea poporului din Egipt prima luptă să fie a LUI, să-și arate mâna puternică față de popor și astfel în lungul lor drum spre Canaan aceștia să-și poată pune încrederea doar în Dumnezeu! Și cu toate acestea știm că uneori poporul a uitat de mâna puternică a lui Dumnezeu și a cârtit…

Ne încredem noi permanent în această mână puternică a lui Dumnezeu?

Cred că deseori am cunoscut această mână puternică implicată în circumstanțele vieții noastre. La baza vieților noastre se află mâna puternică a lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit de sub puterea și robia păcatului, prin sângele Fiului Său, Isus Hristos. Dumnezeu ne vorbește deseori prin Duhul Său, care este în noi, că va interveni cu mâna Sa puternică în problemele vieților noastre.

Cum luptăm? Apelând la strategiile noastre sau lăsând mâna puternică a lui Dumnezeu să ne izbăvească?

Nu uita: în anumite situații soluția lui Dumnezeu este mâna Lui puternică.

Focul arde continuu în IAD

În mintea oamenilor se imprimă tot mai mult ideea că Dumnezeu nu va pedepsi pe oameni printr-un foc veșnic, pentru că El este dragoste și nu poate supune Creația Mâinilor Sale la o astfel de pedeapsă. În cel mai rău caz oamenii vor fi anihilați, dar nu chinuiți etern… Filozofii care sunt contrare Bibliei!

Existența acestor filozofii se reflectă din:

1. Raritatea discuțiilor despre IAD;

2. Trăirea într-o tot mai mare imoralitate a oamenilor;

3. Accentuarea dragostei lui Dumnezeu, fără a se aduce aceasta în echilibru cu dreptatea lui Dumnezeu.

Totuși… pornind de la versetul 41 din Matei 25 în care scrie: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit pentru diavolul și pentru îngerii lui!” (NTR) observăm că termenului de foc îi este atribuit caracteristica „veșnic” ceea ce arată permanența focului.

Apoi, meditând, m-am dus cu gândul la momentul chemării lui Moise de către Dumnezeu  dintr-un rug aprins ce nu se mistuia: „Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieșea dintr-un tufiș. Moise s-a uitat într-acolo și a văzut că, deși tufișul ardea, totuși nu se mistuia.” Aceasta este o imagine care ne poate sta ca dovadă că Dumnezeu poate lăsa un foc ce nu mistuie, dar care arde continuu.

Așadar, în iad focul va arde continuu – aceasta este realitatea iadului exprimată în Biblie, ceea ce exclude ideea de anihilare a omului, sau că folosirea focului pentru a descrie iadul ar fi în mod metaforic.

Să prezentăm oamenilor întreaga imagine eshatologică: splendoarea Cerului și durerea Iadului. Să proclamăm întreg caracterul lui Dumnezeu: dragostea și dreptatea Sa!