FOTOGRAFII: Misiunea lui Florin Pop în Namibia 2013-2014

Dacă la începutul lunii decembrie am publicat pe blogul meu o scrisoare primită de la Florin Pop, fost coleg la ITP București, despre misiunea în Namiblia, iată că această misiune s-a încheiat și Florin Pop a publicat câteva fotografii, declarând:

„Cu ajutorul Domnului am încheiat misiunea în Africa. În cele două luni petrecute în Africa am lucrat în Namibia în mai multe sate ale buschemenilor, vorbitori ai limbii Khoe. Acest trib este situat în zona de graniță cu Botswana în partea de NE a Namibiei. Tot în această zonă lucrează familia Pater, în proiectul Kalahay New Hope. Apoi am lucrat în mai multe sate ale buschemilor din zona Gobabes tot la graniţă cu Botswana dar în zona de centru a Namibiei. Puterea lui Dumnezeu a fost la lucru și multe vieți au fost atinse de Duhul Sfânt. În această lucrare vieți au fost schimbate, boli au fost vindecate și Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns în mâna și inima multor oameni. Am dat oamenilor multe Nou Testamente scrise și audio, i-am ajutat cu mâncare și le-am slujit prin Duhul Sfânt”.

Profilul bloggerului român

Potrivit raportului „Blogosfera din România în 2011”  realizat de refresh.ro și vola.ro profilul bloggerului român ar fi cam acesta:

„bărbat, are peste 25 de ani, locuiește în București, are studii superioare, facultate sau masterat, și a început să scrie pe blog după anul 2009.”

Mă încadrez în descrierea acestui profil în mare parte, iar pentru a fi complet ar trebui să mă restabilesc în București! 🙂

„Ești cel mai bun domn!”

„Ești cel mai bun domn” – aceste cuvinte mi le-a adresat o elevă din clasele primare astăzi.

Astăzi mă aflam la școală… între orele 15:00-16:00 am avut oră cu clasa a III-a… le-am încheiat mediile și le-am dat să lucreze ceva… Mă plimbam prin clasă dus pe gânduri… mintea mea era departe…. eram frământat de gândurile mele… pierdut în lumea mea, care mă împovăra tot mai mult…

Când deodată, o fetiță se îndreaptă spre mine și îmi spune cu un zâmbet larg: „ești cel mai bun domn!” Am rămas blocat, nu am spus nimic, probabil doar am zâmbit… iar fetița s-a întors la ceea ce am dat de lucru clasei… Aceasta a fost o încurajare extraordinară, am simțit cum inima mea este încălzită de o căldură neobișnuită…. în frământarea mea a fost cea mai deosebită încurajare!

Mă aflam la ora de religie pentru creștinii evanghelici, și ceea ce este mai uimitor: fetița nu era din familie de penticostali, ci fetița era ortodoxă!

Iar spre finalul orei, elevii de clasa a treia au spus că au o cântare, și apoi încă una… Știți care au fost versurile unei cântări?

„După ploaie și furtună va veni o zi mai bună, soarele va străluci mai luminos…”