Atitudinea slujitorului cu ungere de la Dumnezeu

În citirea Bibliei m-am oprit asupra unui pasaj și am meditat îndelung:

„Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 

Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.

Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.” 2Samuel 15:24-26

M-a impresionat atitudinea împăratului David în acest moment dificil: fuge de fiul lui, de fiul „care a ieșit din trupul” lui (2Samuel 16:11). Chiar și în acest context critic nu tratează lucrurile sfinte, care îl aduc în legătură cu Dumnezeu, într-un mod ușuratic.

Deși știa că este uns împărat al poporului Israel, alege să fugă, dar nu cu chivotul Domnului, care era un semn al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului, ci lasă chivotul la locul lui. David avea tot dreptul, în calitate de împărat, să ia chivotul Domnului cu el, dar nu recurge la un astfel de gest. prezenta-lui-Dumnezeu

David știa că prezența lui Dumnezeu, manifestată atunci prin prezența fizică a chivotului, nu trebuie tratată ca un lucru de apucat, nu depinde de prezența unui anumit om, ci este în totul alegerea lui Dumnezeu.

Astăzi, în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu, suntem atât de departe de atitudinea lui David… Am întâlnit, cu ceva timp în urmă, slujitori evanghelici, care consideră că fără ei lucrarea lui Dumnezeu n-ar mai propăși… Că totul se învârte în jurul lor. Unii nu cedează la amvon, chiar și atunci când sunt acuzați și „fug” de anumiți frați, ci aleg să lupte într-un mod murdar folosindu-se de lucrurile sfinte. Unii doresc tot mai mult ca să identifice lucrarea lui Dumnezeu cu numele lor, dacă se poate chiar și clădirea Bisericii să fie, atât timp cât vor trăi, pe numele lor. Total în neconcordanță cu Biblia!

Din pasajul biblic de mai sus învățăm:

1. Cei care au ungerea din partea lui Dumnezeu pentru a-L sluji sunt gata să se dea deoparte într-un conflict inițiat de alții, chiar și de o persoană dragă;

2. Cei care au ungerea lui Dumnezeu în slujire se încred în Dumnezeu, care va face dreptate în orice situație și în orice circumstanță și sunt gata să spună ca David: Dacă Dumnezeu va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă să facă ce va crede cu mine.

3. Cei care au ungerea lui Dumnezeu în slujire cred în credincioșia lui Dumnezeu, în fața Căruia dacă capeți trecere, vei vedea din nou binecuvântarea și bucuria prezenței Lui.

Așa da atitudine!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

O mână puternică

În momentul în care Dumnezeu hotărăște să scoată poporul Israel din Egipt, El se descoperă lui Moise și-i vorbește, accentuând că vor fi izbăviți de sub robia grea a egiptenilor de „o mână puternică” –  mi-a atras atenția această expresie care se repetă deseori în mesajul pe care îl transmite Dumnezeu lui Moise:

„Știu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică.(Exodul 3:19)

„Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îi va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din țara lui.” (Exodul 6:1)

Mă gândeam că un astfel de popor putea fi scos din Egipt și altfel, mai ales că se accentuează deseori în Biblie că în acel moment al robiei poporul era foarte mare la număr, și pe zi ce trecea aceștia se înmulțeau foarte mult. De frică egiptenii îi puneau la muncă, pentru ca aceștia să nu se răscoale împotriva lor! Dumnezeu îi putea chema să lupte, având în vedere că după ce ieșeau din Egipt aveau să dea piept și să lupte cu multe popoare, până la ocuparea țării Canaan.

Totuși Dumnezeu alege ca la pornirea poporului din Egipt prima luptă să fie a LUI, să-și arate mâna puternică față de popor și astfel în lungul lor drum spre Canaan aceștia să-și poată pune încrederea doar în Dumnezeu! Și cu toate acestea știm că uneori poporul a uitat de mâna puternică a lui Dumnezeu și a cârtit…

Ne încredem noi permanent în această mână puternică a lui Dumnezeu?

Cred că deseori am cunoscut această mână puternică implicată în circumstanțele vieții noastre. La baza vieților noastre se află mâna puternică a lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit de sub puterea și robia păcatului, prin sângele Fiului Său, Isus Hristos. Dumnezeu ne vorbește deseori prin Duhul Său, care este în noi, că va interveni cu mâna Sa puternică în problemele vieților noastre.

Cum luptăm? Apelând la strategiile noastre sau lăsând mâna puternică a lui Dumnezeu să ne izbăvească?

Nu uita: în anumite situații soluția lui Dumnezeu este mâna Lui puternică.