În citirea Bibliei m-am oprit asupra unui pasaj și am meditat îndelung:
„Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.
Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.
Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.” 2Samuel 15:24-26
M-a impresionat atitudinea împăratului David în acest moment dificil: fuge de fiul lui, de fiul „care a ieșit din trupul” lui (2Samuel 16:11). Chiar și în acest context critic nu tratează lucrurile sfinte, care îl aduc în legătură cu Dumnezeu, într-un mod ușuratic.
Deși știa că este uns împărat al poporului Israel, alege să fugă, dar nu cu chivotul Domnului, care era un semn al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului, ci lasă chivotul la locul lui. David avea tot dreptul, în calitate de împărat, să ia chivotul Domnului cu el, dar nu recurge la un astfel de gest. 
David știa că prezența lui Dumnezeu, manifestată atunci prin prezența fizică a chivotului, nu trebuie tratată ca un lucru de apucat, nu depinde de prezența unui anumit om, ci este în totul alegerea lui Dumnezeu.
Astăzi, în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu, suntem atât de departe de atitudinea lui David… Am întâlnit, cu ceva timp în urmă, slujitori evanghelici, care consideră că fără ei lucrarea lui Dumnezeu n-ar mai propăși… Că totul se învârte în jurul lor. Unii nu cedează la amvon, chiar și atunci când sunt acuzați și „fug” de anumiți frați, ci aleg să lupte într-un mod murdar folosindu-se de lucrurile sfinte. Unii doresc tot mai mult ca să identifice lucrarea lui Dumnezeu cu numele lor, dacă se poate chiar și clădirea Bisericii să fie, atât timp cât vor trăi, pe numele lor. Total în neconcordanță cu Biblia!
Din pasajul biblic de mai sus învățăm:
1. Cei care au ungerea din partea lui Dumnezeu pentru a-L sluji sunt gata să se dea deoparte într-un conflict inițiat de alții, chiar și de o persoană dragă;
2. Cei care au ungerea lui Dumnezeu în slujire se încred în Dumnezeu, care va face dreptate în orice situație și în orice circumstanță și sunt gata să spună ca David: Dacă Dumnezeu va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă să facă ce va crede cu mine.
3. Cei care au ungerea lui Dumnezeu în slujire cred în credincioșia lui Dumnezeu, în fața Căruia dacă capeți trecere, vei vedea din nou binecuvântarea și bucuria prezenței Lui.
Așa da atitudine!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Andrei Varasciuc 