Trecerea în noul an a pus prea repede în umbră sărbătoarea naşterii Domnului Isus Hristos. Timpul dintre cele două evenimente este prea puțin pentru a medita îndeajuns la semnificația venirii Mântuitorului în lumea noastră…
Recitind primele două capitole din Evanghelia scrisă de Matei am remarcat modul în care Dumnezeu a folosit pe oamenii din acea vreme pentru a proteja pe Pruncul Isus. În mod deosebit Iosif, logodnicul Mariei, a avut un rol important în luarea unor decizii importante, ce vizau protecția Pruncului.
1. Mai întâi trebuia s-o ia la el pe Maria;
2. Apoi trebuia să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt;
3. Trebuia să se întoarcă în Israel.
4. În cele din urmă să se stabilească în părțile Galileii, mai exact în Nazaret.
Toate aceste acțiuni Iosif le-a făcut determinat de o călăuzire supranaturală: „un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif” (Matei 1:20; 2:13, 19, 22). De fiecare dată Iosif dă dovadă de ascultare față de îngerul Domnului!
Magii sunt înştiințați de Dumnezeu tot prin vis să nu mai dea pe la Irod în drumul lor de întoarcere spre casă.
Călăuzirea oamenilor prin vis de către Dumnezeu a ocupat un loc important la naşterea Mântuitorului.
Însă nu după mult timp de la înălțarea Domnului la cer un loc important în călăuzirea credincioşilor Îl ocupă Duhul Sfânt. Aceasta fiind de fapt promisiunea lui Hristos, care îşi găseşte împlinirea începând cu Ziua Cincizecimii în viețile creştinilor adevărați.
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13).