Te rog tălmăcește-mi Doamne suferința

Melodia „Te rog tălmăcește-mi Doamne suferința” interpretată de Emma Repede (Moroșan), melodie a cărei muzică și versuri sunt realizate de Corneliu Matei, poartă o notă puternică de originalitate și inspirație divină. Simțiți aceasta?

CITESC: Examinează-mă, Doamne!

„Oricât de des ne angajăm în exercițiul auto-examinării, vom fi înșelați și descurajați, deoarece suntem descalificați pentru această sarcină. [...] ceea ce lumina lui Dumnezeu descoperă, Duhul lui Dumnezeu va îndepărta. [...] Nu lumină fără mântuire, fiindcă aceasta m-ar copleși, și  nu mântuire fără lumină, fiindcă aceasta m-ar face să mă umflu în pene.”

„Mândria care imită umilința este păcatul preferat al diavolului.”

„Cel care tânjește să ne aibă în întregime pentru Sine și a cărui gelozie pentru ai Lui este de așa natură că nu va lăsa în pace o inimă împărțită, Cel care ne-a creat în așa fel încât cea mai mică afecțiune ce nu este îndreptată către El complică viețile noastre și ne face să ne simțim stingheriți, va lua asupra Lui această lucrare pentru noi și nu o va face într-un mod superficial sau imperfect, ci ne va încerca greu până când toată zgura și amestecul naturii noastre vor fi aduse la lumină.”

„Trebuie să Îi dăm timp să lucreze, fiindcă pentru El nu este un lucru ușor sau trecător, El va ședea ca un topitor. Nu trebuie să ne speriem de suferința pe care o provoacă, pentru că aceasta înseamnă să fii lămurit ca aurul și argintul. După cum focul arde cenușa și o cerne de metalul pur, după cum soda chimică mistuie impuritățile, tot așa El va strânge adevărata viață cerească și va arde pleava sinelui cu un foc care nu se stinge.”

Aceste citate sunt din cartea „Calea Crucii”  scrisă de J. Gregory Mantle – Editura Perla Suferinței. Mai multe citate AICI!

O mână puternică

În momentul în care Dumnezeu hotărăște să scoată poporul Israel din Egipt, El se descoperă lui Moise și-i vorbește, accentuând că vor fi izbăviți de sub robia grea a egiptenilor de „o mână puternică” -  mi-a atras atenția această expresie care se repetă deseori în mesajul pe care îl transmite Dumnezeu lui Moise:

„Știu că împăratul Egiptului n-are să vă lase să plecați decât silit de o mână puternică.” (Exodul 3:19)

„Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îi va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din țara lui.” (Exodul 6:1)

Mă gândeam că un astfel de popor putea fi scos din Egipt și altfel, mai ales că se accentuează deseori în Biblie că în acel moment al robiei poporul era foarte mare la număr, și pe zi ce trecea aceștia se înmulțeau foarte mult. De frică egiptenii îi puneau la muncă, pentru ca aceștia să nu se răscoale împotriva lor! Dumnezeu îi putea chema să lupte, având în vedere că după ce ieșeau din Egipt aveau să dea piept și să lupte cu multe popoare, până la ocuparea țării Canaan.

Totuși Dumnezeu alege ca la pornirea poporului din Egipt prima luptă să fie a LUI, să-și arate mâna puternică față de popor și astfel în lungul lor drum spre Canaan aceștia să-și poată pune încrederea doar în Dumnezeu! Și cu toate acestea știm că uneori poporul a uitat de mâna puternică a lui Dumnezeu și a cârtit…

Ne încredem noi permanent în această mână puternică a lui Dumnezeu?

Cred că deseori am cunoscut această mână puternică implicată în circumstanțele vieții noastre. La baza vieților noastre se află mâna puternică a lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit de sub puterea și robia păcatului, prin sângele Fiului Său, Isus Hristos. Dumnezeu ne vorbește deseori prin Duhul Său, care este în noi, că va interveni cu mâna Sa puternică în problemele vieților noastre.

Cum luptăm? Apelând la strategiile noastre sau lăsând mâna puternică a lui Dumnezeu să ne izbăvească?

Nu uita: în anumite situații soluția lui Dumnezeu este mâna Lui puternică.

CITESC: O viață amestecată

„Înainte de a putea trăi o viață lipsită de amestec și înainte de a deveni creștini spirituali, trebuie să vrem să cunoaștem gradul de extindere al amestecului în propriul caracter, pentru că inima nu este îndurerată de lucrul pe care nu îl vede. ”

„Din motive evidente, nici o ramură a cunoașterii nu este atât de neglijată ca aceea a cunoașterii sinelui. [...] … adevărata descoperire a sinelui rănește mândria noastră și distruge opinia bună pe care ne-am format-o despre noi și pe care o prețuim.”

„Ceea ce este absolut necesar, este lumina cercetătoare a lui Dumnezeu, de vreme ce dragostea de sine, dacă îi urmăm părerea interesată, ne va face să trăim într-un paradis al proștilor. Aceasta, și numai aceasta va deranja mulțumirea de sine și amăgirea de sine.”

„Inima este foarte complicată și încurcată; este atât de aproape de ochiul care caută să o analizeze, încât împiedică cercetarea noastră.”

„Trăim într-un secol al lipsei de profunzime, al superficialității, și posedăm o capacitate minunată de a ne autoînșela. Dușmanul consideră această capacitate ca fiind una dintre cele mai eficiente arme pentru distrugerea sufletelor oamenilor.”

„Oricât de dureroase și umilitoate pot fi cercetarea și expunerea, însuși începutul unei vieți care este în totalitate pentru Dumnezeu atârnă de faptul de a fi absolut onești cu El în ceea ce privește starea noastră spirituală actuală.”

„Nimic nu e mai ușor decât autoînșelarea; puține lucruri sunt la fel de dificile cu adevărata dezvăluire a sinelui. Putem pretinde sau chiar profesa experiența sfințeniei și totuși, să nu știm nimic despre moartea totală a vieții firești sau naturale.”

„…prosternarea la pământ, fiind expuși înaintea ochiului lui Dumnezeu [...] – aceasta este ceea ce Duhul Sfânt și Cuvântul cercetător ne vor face dacă dorim acest lucru; și până nu ajungem să vrem acest lucru, vom trăi o viață amestecată, cu mai mult sau mai puțin „sine”, cu mai mult sau mai puțin Hristos.”

Aceste citate sunt din cartea „Calea Crucii”  scrisă de J. Gregory Mantle – Editura Perla Suferinței. Mai multe la pagina: http://andrewarasciuc.wordpress.com/citesc/

Focul arde continuu în IAD

În mintea oamenilor se imprimă tot mai mult ideea că Dumnezeu nu va pedepsi pe oameni printr-un foc veșnic, pentru că El este dragoste și nu poate supune Creația Mâinilor Sale la o astfel de pedeapsă. În cel mai rău caz oamenii vor fi anihilați, dar nu chinuiți etern… Filozofii care sunt contrare Bibliei!

Existența acestor filozofii se reflectă din:

1. Raritatea discuțiilor despre IAD;

2. Trăirea într-o tot mai mare imoralitate a oamenilor;

3. Accentuarea dragostei lui Dumnezeu, fără a se aduce aceasta în echilibru cu dreptatea lui Dumnezeu.

Totuși… pornind de la versetul 41 din Matei 25 în care scrie: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care a fost pregătit pentru diavolul și pentru îngerii lui!” (NTR) observăm că termenului de foc îi este atribuit caracteristica „veșnic” ceea ce arată permanența focului.

Apoi, meditând, m-am dus cu gândul la momentul chemării lui Moise de către Dumnezeu  dintr-un rug aprins ce nu se mistuia: „Acolo i S-a arătat Îngerul Domnului într-o flacără de foc care ieșea dintr-un tufiș. Moise s-a uitat într-acolo și a văzut că, deși tufișul ardea, totuși nu se mistuia.” Aceasta este o imagine care ne poate sta ca dovadă că Dumnezeu poate lăsa un foc ce nu mistuie, dar care arde continuu.

Așadar, în iad focul va arde continuu – aceasta este realitatea iadului exprimată în Biblie, ceea ce exclude ideea de anihilare a omului, sau că folosirea focului pentru a descrie iadul ar fi în mod metaforic.

Să prezentăm oamenilor întreaga imagine eshatologică: splendoarea Cerului și durerea Iadului. Să proclamăm întreg caracterul lui Dumnezeu: dragostea și dreptatea Sa!

CITESC: Dumnezeul tuturor metodelor

Precum Agenda 2012 este un instrument folositor care m-a ajutat să am un ritm constant în citirea Bibliei, așa încât în fiecare zi să citesc pasajul recomandat și să notez câteva idei, tot astfel doresc să mă folosesc de blogul meu pentru a citi în mod constant anumite cărți, deocamdată din biblioteca personală, apoi voi accesa și alte surse.

Iată câteva citate sugestive din cartea „Calea crucii – mai presus de umilire” scrisă de J. Gregory Mantle, publicată de Editura Perla Suferinței la Suceava în anul 2010:

„…Dumnezeu are propriu mod și timp de a face lucrurile și [...] <<instituindu-Și principiile conform neprihănirii și consolidânu-Și legile pe înțelepciune, El rămâne consecvent în legăturile Sale cu omul>>.”

„…nici o persoană, biserică sau națiune nu poate să Îl înșele pe Dumnezeu, pentru că El are propriul mod și timp în care acționează.”

„Marele păcat al omului s-a îndrepatat întotdeauna în această direcție – voința noastră are prioritate în fața voinței lui Dumnezeu; o preferință pentru înclinațiile proprii în detrimentul îndatoririlor față de Dumnezeu. Este păcatul bisericii de astăzi, și explicația poziției sale demne de milă, slăbite în fața lumii.”

„Duhul Sfânt așteaptă să le arate bărbaților și femeilor modul în care crucea lui Hristos este calea spre o eliberare completă de puterea și vina păcatului; și El va sta departe de oamenii Săi atâta timp cât ei prețuiesc acele <<vederi joase>> cu care, [...], este la fel de ușor pentru diavol să se lupte împotriva lui Dumnezeu…”

„…zadarnic ne imaginăm că lucrarea care dăinuiește, făcută de la amvoanele noastre, la școala duminicală, la întâlniri pe tema misiunii etc., poate fi îndeplinită prin activitate minus puterea Duhului Sfânt.”

„…Odihna vine printr-o mărturisire adevărată, o renunțare hotărâtă la păcat și printr-o curățire a naturii noastre de murdăria ei, pentru că păcatul sub orice formă e boală, opusul odihnei. [...] Odihna vine în urma subjugării întregii noastre ființe lui Isus.”

„…Viețile agitate, chinuite, febrile, zbuciumate pe care atât de mulți le trăiesc, denotă cu atâta certitudine slăbiciunea cu care percepem adevărurile eterne!”

„A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a te încrede în El; a-L cunoaște perfect înseamnă a te încrede total în El, Singurul care inspiră curaj și care este secretul întregii puteri spirituale. [...] În școala harului există două departamente în care se dobândește încrederea, și în ambele elevii trebuie instruiți – unul este Cuvântul lui Dumnezeu, iar celălalt umblarea cu Dumnezeu.”

Ajunge zilei necazul ei

Citind Biblia potrivit Agendei 2012 m-am oprit în dreptul unei propoziții scurte, cu care de fapt se încheie și capitolul 6 din Evanghelia după Matei: „Ajunge zilei necazul ei”.

Dacă am înțelege profunzimea acestei afirmații, rostită de Însuși Fiul lui Dumnezeu, n-am cunoaște ce este depresia, n-am simți ce este stresul și n-am avea nopți neliniștite. Într-o astfel de afirmație se află cheia unei trăiri zilnice în voia lui Dumnezeu!

De ce îți frămânți mintea cu ceea ce nu poți rezolva astăzi? De ce te gândești într-un mod atât de intens asupra lucrurilor ce știi că trebuie să le faci mâine, sau săptămâna viitoare?

Ne concentrăm atât de intens pe problemele din viitor încât nu mai vedem problemele de astăzi! Ne frământăm atât de mult cu ceea ce urmează în zilele următoare, fără să ne dăm seama că astăzi noi avem de rezolvat anumite lucruri, și astfel nu reușim să facem NIMIC! Îngrijorarea și preocuparea intensă și fără rost cu lucrurile ce trebuie să le facem în VIITOR ne întunecă perspectiva asupra lucrurilor pe care trebuie să le facem ACUM!

Este o strategie a celui rău: de a da de lucru minții noastre cu lucruri care ne stau în față, dar la care nu am ajuns, sau încă nu ne confruntăm cu ele. De ce? Pentru ca să nu fim atenți la lucrurile pe care le facem acum! Și astfel… ne trezim înfrânți, ineficienți, obosiți, stresați, răniți și că am rănit pe alții. Toate acestea pentru că nu înțelegem „necazul” și responsabilitatea zilei în care trăim!

Dacă este vorba de un „necaz” al zilei în care nu mai putem face nimic, în loc să-L invităm pe Isus Hristos să intervină imediat, începem să ne gândim asupra consecințelor necazului în viitorul imediat sau mai îndepărtat: Ce o să fac mâine dacă nu trec învingător prin acest necaz? Totul se va nărui… Când de fapt trebuie să înțelegem că trebuie să ne rugăm într-un mod specific pentru necazul de astăzi, ca Dumnezeu să intervină acum și să schimbe acea situație imposibilă din punct de vedere uman. Ajunge zilei necazul ei, nu mai crea prin imaginația ta o altă serie de necazuri, pentru că Isus Hristos aduce soluția pentru necazul tău de astăzi.

Dacă este vorba de un „necaz” al zilei în sensul de responsabilitate pe care o avem astăzi de îndeplinit, suntem tentați deseori să privim la responsabilitățile pe care le avem mâine, să ne gândim că sunt atât de grele, atât de solicitante, încât lăsăm responsabilitățile de astăzi neîndeplinite sau îndeplinite în mod superficial, pentru că nu am înțeles că „îi este de ajuns zilei responsabilitatea ei”. Și mai dureros ar fi să descoperim la sfârșitul unei zile că datorită frământării noastre atât de intense nu am reușit să facem NIMIC din ceea ce trebuia să facem astăzi, aceasta înscriindu-se într-o conștientizare de ultim moment al zilei…

Ajunge zilei necazul ei… nu mai adăuga alte gânduri și planuri pe care nu le poți realiza astăzi!

Conștientizează „necazul zilei de astăzi”, realizează responsabilitatea zilei de astăzi, și nu uita ca în toate să ceri intervenția lui Isus Hristos pentru „necazul zilei”, iar acolo unde tu nu mai poți face nimic, Isus va face totul!

Agenda – un instrument eficient în biserică

La începutul acestui an fiecare membru al Bisericii Penticostale „Filadelfia” a primit o agendă, care constituie un instrument de lucru extrem de eficient atât în consolidarea relației cu Dumnezeu, cât și a membrilor între ei. 

Este o idee nouă, implementată o dată cu începerea acestui an și personal cred că este o idee extraordinară! Chiar nu m-am gândit până acum la o astfel de idee și nici nu am auzit de vreo biserică penticostală care să aibă o astfel de agendă. Cu siguranță în Suceava nu este vreo biserică penticostală care să aibă o agendă a bisericii…

Agenda este proiectată în așa fel ca să dezvolte relația noastră cu Dumnezeu și cu a fraților. La fiecare zi din an se află un text din Biblie, recomandat spre a fi citit, și există un spațiu în care poți nota măcar o idee cu care Dumnezeu te luminează. Spațiul din agendă pentru fiecare duminică este mai consistent, astfel oferindu-ne posibilitatea de a nota ideile principale din mesajele biblice ce vor fi rostite în serviciile divine, în agendă menționându-se cu roșu textele biblice din care se va predica. Toate acestea  contribuie într-un mod consistent la dezvoltarea relației noastre cu Dumnezeu, astfel având posibilitatea să pășim în profunzimea părtășiei cu EL.

În ceea ce privește dezvoltarea relațiilor cu ceilalți s-a expus o agendă telefonică cu numerele tuturor membrilor din biserică,

aceasta fiind o bază necesară pentru fiecare persoană ce formează Trupul lui Hristos. Pe lângă aceasta, având în vedere unitatea comunității și direcționarea tuturor spre aceeași țintă, în prefața agendei este expus Manualul Bisericii „Filadelfia” și angajamentul pe care trebuie să-l facă fiecare membru al bisericii în anul 2012.

Având în vedere toate acestea consider că o astfel de agendă este necesară și extrem de eficientă pentru o comunitate de credincioși locală. Printr-o astfel de agendă se poate răspunde într-un mod actual numeroaselor nevoi ale credincioșilor din perioada contemporană!

Andy în Mall…

Astăzi am fost la Mall cu nepoțelul meu Andy, care bineînțeles că a fost în mijlocul atenției! Este un copil atât de scump încât nu mă pot abține să nu postez câteva fotografii cu el pe blogul meu.

Andy – foarte serios! că doar e prima fotografie…

puțin mai relaxat… și chiar mai bărbat!

la masă… dar nu prea am stare!

deja plictisit!

mi-am găsit o ocupație: să mut scaunele!

sunt atent și în jur…

tot Mall-ul e al meu

să ascult de tata?

ăsta cine-o fi? Moș Crăciun?

aleargă săniuță. că Moșu nu mă bagă în seamă!

asta chiar îmi place!

de la înălțime văd altfel lumea!

pe cine să mai împușc?

ghiiii cal!!!

O datorie – între responsabilitate și credință

Iată-ne la sfârșitul anului 2011! O dată cu sfârșitul unui an se realizează numeroase bilanțuri în diverse domenii ale vieții.

E vremea bilanțului… Astfel am conștientizat responsabilitatea unei datorii realizate prin aplicarea unui proiect! Mai exact, este vorba despre revista de viziune creștină „Orizonturi eterne”. În prezent mai există o datorie spre tipografia cu care am tipărit ultimele numere ale revistei…

Uneori meditez la modul în care aș putea acoperi această datorie… mă trezesc deseori într-o agonie. Datoria aceasta devine destul de împovărătoare în unele momente ale contemplării…

A fost/Este lucrarea mea sau a lui Dumnezeu?

Rețin foarte bine începutul acestui proiect și concretizarea lui în fapte… Mă întorceam de la studii cu multe visuri, să răzbat în viață, să pot să-mi construiesc un viitor cu Dumnezeu, să-l slujesc pe Dumnezeu cu mai multă devoțiune, printre toate acestea și un gând concret: publicarea unei reviste ce să vizeze mediul evanghelic în Suceava. Apoi am împărtășit gândul cu câțiva prieteni și restul a mers de la sine: prima întâlnire a unei posibile echipe, idei, planuri, alegerea unui nume a revistei: „Orizonturi eterne”, și munca de strângere a articolelor, apoi munca asiduă de tehnoredactare, de multe ori aceasta devenind tot mai greu din lipsa unei tehnici corespunzătoate. Dar Dumnezeu a binecuvântat această lucrare într-un mod corespunzător, și cred că oricine ar răsfoi doar un singur număr al revistei „Orizonturi eterne” va realiza acest lucru!

Totuși… cu cât lucrarea devine mai frumoasă cu atât împotrivirea devine mai puternică. Astfel că, în prezent, există o datorie de peste 2.000 de lei…

Mă gândesc… Dacă ar fi lucrarea mea cu siguranță că ar fi doar datoria mea… Dar dacă este lurarea Domnului oare EL nu va îngriji de acoperirea acestei datorii? Până și noi suntem a Domnului oare El chiar nu va purta de grijă? Totuși există și o parte de responsabilitate umană în această lucrare a lui Dumnezeu, aceasta putând fi îndeplinită doar prin călăuzire specifică de la Dumnezeu! De aceea, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a luminat să lansez o „Ofertă specială” pentru revista „Orizonturi eterne” ce constă într-o LICHIDARE DE STOC şi totodată o campanie de strângere de fonduri sub numele de „Resurse efemere” pentru „Orizonturi eterne”.

Cred că în parte mi-am îndeplinit responsabilitatea prin lansarea acestor proiecte/campanii și las loc CREDINȚEI în Dumnezeu, printr-o așteptare activă sub călăuzirea specifică din partea lui Dumnezeu pentru a face următorul pas.